„Dragul meu copil, voi avea grijă de tine, te voi apăra, până vei fi pe picioarele tale. Apoi te voi lăsa să pleci. Dar de iubit te voi iubi mereu...„
La trei/patru ani, întrebările curgeau una după alta:de ce plouă? de unde vine lumina? cine aduce iarna? cum se încălzește caloriferul?
Se plictisise la grădiniță, așa că a mers mai devreme la școală.
Se plictisise la grădiniță, așa că a mers mai devreme la școală.
La jumătatea clasei I, împlinea șapte ani.
Citea foarte bine!
Scrisul era o problemă dificilă și obositoare, piciul meu nu se împăca, defel, cu linioara de unire, căreia nu-i găsea rostul, virgulele se împleticeau printre vorbe, vocalele nu aveau suficientă forță.
Problema asta am rezolvat-o noi, pe îndelete, pentru totdeauna, abia în vacanța de vară.
Scrisul era o problemă dificilă și obositoare, piciul meu nu se împăca, defel, cu linioara de unire, căreia nu-i găsea rostul, virgulele se împleticeau printre vorbe, vocalele nu aveau suficientă forță.
Problema asta am rezolvat-o noi, pe îndelete, pentru totdeauna, abia în vacanța de vară.
La 8Martie, învățătoarea le-a sugerat să cumpere, în mare secret, felicitări pentru mame.
Nu i-a plăcut ilustrata, așa că a ajustat-o puțin, cu hârtie albă, lipită trainic, doar el știe în ce condiții, cu un strat gros de cocă..
Pe suportul obținut, mi-a compus prima scrisoare.
Cred că toate mamele păstrează, tainic, cutia în care au strâns o zestre fără preț.
Eu am un geamantan micuț.
În două cutii, am adunat toate mărunțișurile scumpe care vorbesc despre cum au crescut băieții mei.
În două cutii, am adunat toate mărunțișurile scumpe care vorbesc despre cum au crescut băieții mei.
Aseară, am revăzut scrisoarea.
Nu prea mi-a reușit fotografia...
De întâiul mărțișor școlar, mezinul meu spunea:
Mămica mea am vrut să îți scriu o scrisoare. Mămico vreau să îmi cumperi niște ghietuțe sau adidași. Numai dacă vrei tu mămica mea. Eu atît țiam scris că nu mai am ce să îți cer.
8 Martie 1988 Alexandru
p.s. tu păstrezi comorile ?
Am , Gina, o adevarata cutie cu comori. De la primul desen, primul caiet, acum ne ajuta mult tehnica, zeci de CD-uri, audio si video de la primul gangurit pana la ultima serbare. Sunt nepretuite.
RăspundețiȘtergereIata ce an scris eu pe tema asta:
http://catilupascu.wordpress.com/2011/06/04/miroase-a-melci-a-ciocolata-si-castani/
Gina, astfel de postări umplu sufletele de încântare. Gândurile mele bune pentru tine şi pentru toate mamele lumii...
RăspundețiȘtergereSă ai un final de săptămână cât mai bun, alături de cei dragi!
Seteaza marimea la mai mic,sa vedem si noi in clar.
RăspundețiȘtergereraminne un parfum, acelasi, poate, cu nuante uusor diferite, dar inconfundabil, nu-i asa ?
RăspundețiȘtergere:)
[as vrea sa pot vb cu tine...]
Cred că nu există lucruri și amintiri mai prețioase decât acestea!
RăspundețiȘtergereDraga Gina, emotionante momente de aducere aminte.Eu inca nu am scris povestea,o voi scrie in aceasta seara.
RăspundețiȘtergereCred ca si tie ti-e dor de acele zile ale copilariei fiului tau.
Am si eu cateva lucruri de la ei, nu prea multe, nu obisnuiau sa-mi scrie scrisori, in afara de martisoarele, felicitarile de 1 si 8 martie!
Acum sunt mari copiii nostri si s-au indepartat de noi.
O duminica frumoasa, Gina!
Îţi răspund cu o-ntrebare:
RăspundețiȘtergere- Ce crezi? Da ori ba?
Minunată povestioară, cu parfum de ... băieţel drăgălaş şi poznaş.
Povestea mea are parfum de ... fetiţă:
http://popasuriprincopilarie.blogspot.com/2011/06/parfumul-inocentei-cascada-albastra.html
Să te bucuri în continuarea de cpilul tău! Ei sunt puri , ei sunt cei care ne încântă sufletul.
RăspundețiȘtergereSi eu am un geamantan in care strang felicitarile, desenele cele mai interesante, biletelele. Separat, am toate scrisorile pentru Mos Craciun, Iepuras, Zana maseluta. Nu le-am pus in geamantan pentru ca la el au acces si fetele si noi... inca mai credem in Mos Craciun (cel putin mezina).
RăspundețiȘtergereCa o intamplare haioasa, Ioana i-a lasat sub perna un bilet Zanei maseluta in care o intreba ce face ea cu atatia dinti
Mi-a placut foarte mult si m-a induiosat gandul tau care a zburat catre una dintre scrisorile dragi sufletului!
RăspundețiȘtergereSi eu am gasit pastrate de mama, astfel de scrisori, pe care ma bucur sa le citesc acum, impreuna cu ea. :D
De parfumul inocentei, asa cum l-am simtit eu, te poti bucura aici:
http://gabryellehelen.wordpress.com/2011/06/04/parfumul-inocentei/
Emoţionantă amintire! Şi cât de preţioase sunt aceste comori de suflet, atunci când le scoatem din "sipetul cu amintiri"!
RăspundețiȘtergereMi-am amintit că, acum câţiva ani, mama mea mi-a arătat o căciuliţă pe care eu o purtam pe la 2 ani! Şi o linguriţă mică-mică de când eram bebeluş...
He he he! Am şi eu, cum nu?, o arhivă cu scrisori, desene şi jurnale ale pruncului.
RăspundețiȘtergereFilă de jurnal:
"Astăzi a descoperit doamna că eu fac silabele la calculator. Pe mama o duc mai uşor cu preşul sper să pot şi pe tata căci am nevoie urgentă de bicicletă"
=))
Buna seara, Gina...
RăspundețiȘtergereE o scrisoare mai mult decat emotionanta.Trebuie inramata si pastrata ca document nepretuit toate vietile.Copiii nostri sunt sursa noastra de inspiratie si de echilibru.Sa ne traiasca tuturor!
Ce draguuuuuut:) Ce urare personalizata la maxim:)
RăspundețiȘtergereCati,
RăspundețiȘtergereSă mă scuzi că vin atât de târziu- m-am întâlnit cu toți picii familiei!!
Melci, ciocolată , castani?
Incitat parfum!
Cris,
RăspundețiȘtergereMulțumesc- a fost cea mai plăcută întâlnire!!!
@Plano10,
RăspundețiȘtergereM-am conformat- deși transcrierea a fost fidelă!
Ana,
RăspundețiȘtergerenuanțe colorate de timp!
o seară frumoasă!!!
Ana,
RăspundețiȘtergereAseară am vorbit mult despre tine cu persoane care te îndrăgesc!
Îți scriu!
Vera,
RăspundețiȘtergereAsta simt și eu!Cutiuța mea cu amintiri este darul de suflet, pa care mi-l ofer în momente speciale!
Mirela,
RăspundețiȘtergereSă- mi scuzi întârzierea- sosesc pentru lectură!
O seară bună!
Ufff, Gabi!
RăspundețiȘtergereDin păcate, așa este- anii fug, copiii sunt bărbați, rămân cutiuțele cu amintiri!
Seară frumoasă!
Danielle,
RăspundețiȘtergereEu cred că toate mămicile păstrează comori! Nu cred că se poate altfel..sosesc îndată!
@dictatura justiție,
RăspundețiȘtergereLa fel și tu!!
O seară bună!
@Ina,
RăspundețiȘtergereBine ai venit!
De ce n-am crede în minuni, chiar noi?
p.s.
Zâna măseluță are și geamantanul ei cu dințișori..amintiri de la toți copiii dragi, nu?
Gabriela,
RăspundețiȘtergereVezi ce ființe sentimentale sunt mămicile?
Să-mi scuzi întârzierea!! Sosesc!!
@Alexandru,
RăspundețiȘtergereCe frumos!! mă bucur pentru bucuria ta!!
Arcadia,
RăspundețiȘtergereDiplomat de carieră va fi pruncul tău ( cu bicicletă)!!!
Bine ai revenit, Maria!
RăspundețiȘtergereNu cred că am fi complete fără ghidușiile și amintirile copiilor noștri..
O seară frumoasă îți doresc!
@Iulia,
RăspundețiȘtergereBine ai venit!
Cam așa au fost toate „urările „primite de la băieții mei!!
Te mai aștept!
Comorile ?
RăspundețiȘtergereUnele, cele mai valoroase, inramate si expuse ostentativ-parerea mea...
Sotia a observat jmekeria montarii diblurilor in pereti si este de neoprit...
Desigur, este vorba despre desene de-ale fiicelor nostre, portretele lor facute de nasii de cununie, poze ale nepotilor, desene facute de nepoti...
Cred ca si ramele de la IKEA sunt prea ieftine...
De ce spuneți ostentativ_ doamna vrea să le vadă în fiecare clipă!
RăspundețiȘtergere