omul nu este cum se arată,

 ci cum simte, Ioan Agârbiceanu.

Îți  dorești  să fie mereu bine,  viața curge  cum vrea ea.
Nu poți schimba mare lucru, oricât de mult ți-ar plăcea.
Le-o fi rostuind cineva pe toate?

Tot ascultând la câte  se întâmplă în jur, mi-a venit  în minte o poveste. 

Într-o noapte liniștită a unei veri schimbătoare, ca aceasta, tatăl și fiul  se plimbau pe ulițele pustii ale satului . La o cotitură, bătrânul îi face semn  fiului să se oprească:

-Auzi ceva , în afară de  șipotul râului și de trilul privighetorii, fiule?

Tânărul își ascute auzul și răspunde cu jumătate de gură:
-Da, tată, parcă aud un zgomot . Pare a fi o căruță.

-O căruță, da, o căruță, dar poți spune ce fel de căruță?

Fiul a înălțat din umeri.

-O căruță goală, fiule!

Și, pentru că pe fața tânărului  apăruse nedumerirea, tatăl a continuat:

-Recunoști  foarte ușor o căruță goală.  

Cu cât este mai puțin încărcată, cu atât zgomotul pe care îl face este mai mare.

Povestea are o morală.

 suntem   asemenea căruțelor, așa-i?

p.s. tu ce zici?