Ajungem repede în bătrânul orășel voievodal, prima capitală a Țării Românești.Impunătoare, demnă, tăcută, mânăstirea îmi pare, de fiecare dată, altfel.
Poate pentru că și soarele își arată mereu altă față. Dacă nu ai avut ocazia să ajungi pe locul unde i s-a ridicat orgoliosului Negru Vodă ”monastire naltă/cum n-a mai fost altă... ,vino și vezi!
(citește și aici:)
http://incertitudini2008.blogspot.ro/…/…/mit-si-legenda.html
Bună seara, doamna Gina.
RăspundețiȘtergereEu n-am ajuns până acum la mănăstirea Curtea de Argeş, am vizitat doar câteva mănăstiri din Nordul Moldovei şi Maramureş. Nici nu ştiu dacă am să ajung vreodată pe acolo, deşi tare mi-ar plăcea.
Metaforele dumneavoastră doamna Gina mi-au mers la suflet. Doamne ce frumos. Mulţumesc mult pentru hrana spirituală.
O seară superbă vă doresc, doamna Gina. :)
Dragă Ștef, niciodată nu se știe..mi-ar plăcea să-ți fiu gazdă și ghid!!
RăspundețiȘtergereEști invitata mea. cu mare plăcere!
Au inmugurit copacii. Doamne, ce o fi cu mine? Pana acum ii vedeam ca pe niste ghemotoace de sarma ghimpată!
RăspundețiȘtergereDe multe ori vedem altfel lumea de la un schit, ori de la o manastire. Acelea sunt momente de realitate!
Sunt magnolii!
RăspundețiȘtergereabsolut superbe! deși nu era chiar cald..
Mi-ar placea mult sa merg si sa simt locul despre care ati povestit atat de frumos!
RăspundețiȘtergereNimic nu este imposibil, atunci când vrei..
RăspundețiȘtergereTe aștept cu mare drag, Vera!