duminică, 29 martie 2015

unde se botează cuvintele


Nu este deloc simplu să reușești  să transmiți cuiva propriile-ți sentimente în legătură cu  niște lucruri concrete, folosind un limbaj prin care vrei să  le arăți celorlalți  nu doar cum sunt, ci cum le simți sau le-ai simțit într-un anume moment. Și, în același timp, să vrei să traduci prin vorbe fascinația, emoția, bucuria, stări care nu mai rămân( doar) ale tale, pentru că vrei să le împarți cu cel care te citește.
În  vara lui 2010, am avut privilegiul să calc cu piciorul niște locuri și să culeg cu ochiul și cu sufletul imagini pe care le pot aduna sub titlul o dată în viață.
Acum, dacă închid ochii, văd locul unde pământul, oceanul și cerul se îmbrățișează îndelung, sorbind fiecare celuilalt  nemărginirea, în adieri aproape stinse de garoafa atlantica, pe care, trebuie să recunosc, mi-o imaginasem  mai altfel, mai   gingașă, cumva.
Cu un mic efort de imaginație, acum, ca și atunci, păstrând ochii închiși, din peisaj nu lipsesc convoiul de pirați, zvonul sirenelor, dansul tragic al depărtării în unduiri de fado.
Peste două zile, aveam să ascult câteva ore bune aceste cântece cu accente, când simple, când  tragice, într-o cârciumioară  ticsită de excursioniști, veniți  din colțuri diferite de lume, să petreacă în compania unor împătimiți cântăreți portughezi.
Despre altceva vreau eu să vorbesc, despre un loc, poate, mai puțin căutat de turiști. 
O librărie!
În bătrânul Porto, unde am zăbovit doar o noapte( cam răcoroasă) și o  dimineață însorită de luni, la vreo cinci minute de centru, după ce am așteptat ora deschiderii, am  intrat în Lello ...mi-aș dori să nu crezi că exagerez,doar dacă vei ajunge acolo ai să-mi dai crezare. 
O librărie? cum să-ți spun? este o bijuterie arhitecturală, un loc unde ai vrea să  rămâi cât să citești o carte. Eu așa  mi-am dorit.
Îmi plac librăriile, îmi place  mirosul inconfundabil de hârtie  proaspătă dată cu tuș, îmi plac luciul de copertă și acel foșnet„muzical„ de  răsfoire.
Lello nu este doar atât, este  o mică insulă neo-gotică, în  inima  unui bătrân oraș portuar portughez, presărată cu elemente de art nouveau și  tonalități naturaliste, este  un loc în  formă de cruce, unde  trecutul și prezentul  își dau mâna printre  capodopere, aliniate pe rafturi lucrate  în lemn exotic, că nu știi ce să faci mai întâi; să admiri fiecare  bucățică din  locul-bijuterie, ori să
mângâi cu ochii sufletului spuma civilizației mondiale, dispusă pe 88 de metri.

Lello!
  Situată în interiorul Palacio de Mafra, la etajul al doilea, ea are o  istorie care datează din 1869, întemeiată pe strada Clericii internaționali, cu numele de „Librăria Ernesto Chardron„,.După  moartea la doar 45 de ani a  lui Chardron, editura a fost vândută lui  Mathiew Lugan, care, la rându-i a  vândut-o lui  Jose de Sousa Pinto Lello. În  1919, el  îi va da numele pe  care  îl poartă astăzi...
Lello,
 una dintre  cele mai frumoase librării din  din lume, concepută  de Xavier Esteves, situată destul de aproape de centrul orașului Porto.
Porto, al doilea oraș al Portugaliei;  referințele  istorice merg până  în secolul V, în timpul Imperiului  Roman. Din 1996, Centrul său istoric a intrat în patrimoniul UNESCO.

Portugal, cea mai veche  țară din Europa, al cărei prim rege a  fost Afonso Henrique, în 1139.
Portugal, un peisaj împrăștiat  între cer și pământ, hazard, istorie, complexe sentimente cuprinse între degetele timpului, asemenea  unei  nave plecate dintr-un port  într-o neobosită călătorie, în tonalități de fado.

 http://incertitudini2008.blogspot.ro/2010/09/de-ce-portugalia.html

 http://incertitudini2008.blogspot.ro/2010/09/lumea-nu-este-roz.html








8 comentarii:

  1. Bună seara, doamna Gina.
    Ciar este emoţionat este să intri în librăria Lello, eu îmi imaginez doar. Aşa cum ne povestiţi şi cum se poate vedea în imagini, librăria Lello este un colţ de rai. Cred că acolo, la capătul lumii, între cer şi pământ sau adunat toate civilizaţiile lumii. Da chiar îţi vine să nu mai pleci din această librărie.
    Vă mulţumesc mult, doamna Gina, că aţi împărtăşit cu noi bucuria dumneavoastră.
    O seară minunată vă doresc şi-o nouă săptămână numai cu bucurii să aveţi. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum spuneam, cuvintele sunt neputincioase...
      Văzând, câștigi în obiectivitate, dar și în visare! Devii un peregrin care contemplă o lume inexplicabilă, oricât ai încerca să o transpui în vorbe.

      Zi bună, fată frumoasă!

      Ștergere
  2. Privesc,citesc,admir,sau admir, privesc ,citesc!
    Un spatiu minunat unde pierzi notiunea timpului si singura dorinta e sa poti citi...Mi-as dori sa pot experimenta si eu acest sentiment!
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  3. Angi, există clipe dincolo de clipe, așa că, dacă îți dorești , se va întâmpla!
    Cu fiecare „drumeție„, învăț să simt starea tonică de viață amplă!
    Gânduri bune, fată dragă!

    RăspundețiȘtergere
  4. Toma Constantin30 martie 2015, 20:51

    Multumesc, Gina ! Iubitorilor de frumos le recomand sa reciteasca aceasta bijuterie ascultand-o pe Amalia Rodriguez ! Este o experienta fascinanta !

    RăspundețiȘtergere
  5. Și eu îți mulțumesc, Dan! nu doar pentru că primești și privești cuvintele mele cu ochii sufletului!

    RăspundețiȘtergere
  6. Mulţumesc pentru că ai împărtăşit bucuria cu noi cei care trecem pe aici!

    RăspundețiȘtergere
  7. Gânduri bune, doamna Elena Marin- Alexe!

    RăspundețiȘtergere