Se afișează postările cu eticheta Portugalia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Portugalia. Afișați toate postările

duminică, 29 martie 2015

unde se botează cuvintele


Nu este deloc simplu să reușești  să transmiți cuiva propriile-ți sentimente în legătură cu  niște lucruri concrete, folosind un limbaj prin care vrei să  le arăți celorlalți  nu doar cum sunt, ci cum le simți sau le-ai simțit într-un anume moment. Și, în același timp, să vrei să traduci prin vorbe fascinația, emoția, bucuria, stări care nu mai rămân( doar) ale tale, pentru că vrei să le împarți cu cel care te citește.
În  vara lui 2010, am avut privilegiul să calc cu piciorul niște locuri și să culeg cu ochiul și cu sufletul imagini pe care le pot aduna sub titlul o dată în viață.
Acum, dacă închid ochii, văd locul unde pământul, oceanul și cerul se îmbrățișează îndelung, sorbind fiecare celuilalt  nemărginirea, în adieri aproape stinse de garoafa atlantica, pe care, trebuie să recunosc, mi-o imaginasem  mai altfel, mai   gingașă, cumva.
Cu un mic efort de imaginație, acum, ca și atunci, păstrând ochii închiși, din peisaj nu lipsesc convoiul de pirați, zvonul sirenelor, dansul tragic al depărtării în unduiri de fado.
Peste două zile, aveam să ascult câteva ore bune aceste cântece cu accente, când simple, când  tragice, într-o cârciumioară  ticsită de excursioniști, veniți  din colțuri diferite de lume, să petreacă în compania unor împătimiți cântăreți portughezi.
Despre altceva vreau eu să vorbesc, despre un loc, poate, mai puțin căutat de turiști. 
O librărie!
În bătrânul Porto, unde am zăbovit doar o noapte( cam răcoroasă) și o  dimineață însorită de luni, la vreo cinci minute de centru, după ce am așteptat ora deschiderii, am  intrat în Lello ...mi-aș dori să nu crezi că exagerez,doar dacă vei ajunge acolo ai să-mi dai crezare. 
O librărie? cum să-ți spun? este o bijuterie arhitecturală, un loc unde ai vrea să  rămâi cât să citești o carte. Eu așa  mi-am dorit.
Îmi plac librăriile, îmi place  mirosul inconfundabil de hârtie  proaspătă dată cu tuș, îmi plac luciul de copertă și acel foșnet„muzical„ de  răsfoire.
Lello nu este doar atât, este  o mică insulă neo-gotică, în  inima  unui bătrân oraș portuar portughez, presărată cu elemente de art nouveau și  tonalități naturaliste, este  un loc în  formă de cruce, unde  trecutul și prezentul  își dau mâna printre  capodopere, aliniate pe rafturi lucrate  în lemn exotic, că nu știi ce să faci mai întâi; să admiri fiecare  bucățică din  locul-bijuterie, ori să
mângâi cu ochii sufletului spuma civilizației mondiale, dispusă pe 88 de metri.

Lello!
  Situată în interiorul Palacio de Mafra, la etajul al doilea, ea are o  istorie care datează din 1869, întemeiată pe strada Clericii internaționali, cu numele de „Librăria Ernesto Chardron„,.După  moartea la doar 45 de ani a  lui Chardron, editura a fost vândută lui  Mathiew Lugan, care, la rându-i a  vândut-o lui  Jose de Sousa Pinto Lello. În  1919, el  îi va da numele pe  care  îl poartă astăzi...
Lello,
 una dintre  cele mai frumoase librării din  din lume, concepută  de Xavier Esteves, situată destul de aproape de centrul orașului Porto.
Porto, al doilea oraș al Portugaliei;  referințele  istorice merg până  în secolul V, în timpul Imperiului  Roman. Din 1996, Centrul său istoric a intrat în patrimoniul UNESCO.

Portugal, cea mai veche  țară din Europa, al cărei prim rege a  fost Afonso Henrique, în 1139.
Portugal, un peisaj împrăștiat  între cer și pământ, hazard, istorie, complexe sentimente cuprinse între degetele timpului, asemenea  unei  nave plecate dintr-un port  într-o neobosită călătorie, în tonalități de fado.

 http://incertitudini2008.blogspot.ro/2010/09/de-ce-portugalia.html

 http://incertitudini2008.blogspot.ro/2010/09/lumea-nu-este-roz.html








luni, 5 august 2013

dor de Portugal!

acolo unde neobosit, oceanul sărută  glezna fierbinte a țărmului într-o eternă îmbrățișare!
Pământul și Cerul se adună în nesfârșitul albastru!

// un dar de la o Brândușă cu frunză cu tot!

duminică, 3 aprilie 2011

în grădinița anotimpurilor

Provocarea parfumată a acestui  însorit  final de săptămână este rezervată florilor.

Cum , peste două săptămâni, la noi  în oraș  va înflori  Simfonia lalelelor o să povestesc  atunci cu  ilustrări de la fața locului, sper.
Astăzi, despre multe alte flori!
Toate,  sărbători de suflet..
Îți ies în cale, mângâindu-ți privirea și sufletul. Răsar unde nu te-ai aștepta-în vârf de munte, pe culmi înverzite , în margine de râu, pe câmpuri nesfârșite.
Culori, mărimi, forme, respectând legi ale unei geometrii încă neinventate !
Când iarna încă nu și-a scos cojoacele și bocancii la uscat, ghiocelul străpunge zăpada.
Alb clopoțel parfumat , vestitor al primăverii!
Îl urmează în cor pestriț brebeneii, micșunelele amețitoare , fragilele viorele , lăcrămiorele plăpânde.
Prin grădinițe râd în soare zambile în salbe..Rând pe rând, printre straturi își ridică, somnoros cupele,  delicatele multicolore    lalele.
Înflorește liliacul, acompaniat de   iasomie și  bujori .
Ultimul își deschide petalele nobilul trandafir.
Dacă drumul te poartă pe lângă un lan de grâu, în zorii zilelor de vară , ai să-l vezi pâlpâind cu lacrimi de rouă, în dans șovăielnic.
Chicotește sub pleoape încărcate de somn, așteptând trilul ciocârliei, macul.
Între tufe de albăstrele!
Miraj amețitor, fură nemurirea clipei!
Pe lângă case, roșii în obraji, cu fuste crețe colorate, cârciumăresele zâmbesc în șirag de mărgele vii.
Sfioasele margarete își țin în vârful degețelelor lungi de domnișoare,pălărioarele cochete , trăgând timid cu ochiul către tufele de rozmarin.
Și când, de peste dealuri , vine toamna, grădinile se îmbată în parfum de crizanteme bucălate, mângâiate tandru de vântul nestatatornic..
Gerul  și bruma le taie , treptat,  respirația.
Învinse, florile cad..renasc în primăvară!
Mai frumoase, mai vesele!

p.s. ce-ar fi lumea fără mireasma, culoarea  și  parfumul lor ?
În zilele de 15, 16, 17 aprilie, veniți la Simfonia lalelelor!







Au mai scris pe aceeași temă-

Mirela-http://mirelapete.dexign.ro/2011/04/flori-de-pasti-parfum-de-sarbatoare/
Danielle-http://popasuriprincopilarie.blogspot.com/2011/04/un-colt-de-suflet-parfumat.html
  Carmen-http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/
 Gabriela-http://gabrielailies.wordpress.com/2011/04/03/flori-de-paste-parfum-de-sarbatoare/
 Gabi-http://g1b2i3.wordpress.com/2011/04/03/povesti-cu-iepurasul-si-florile-de-pasti/
  Vera http://vera-arev-vera.blogspot.com/2011/04/primavara.html

miercuri, 2 februarie 2011

un albastru (in)finit?

Alegem traiectorii diferite.
Știe cineva care este calea dreaptă?
Citeam undeva că și oamenii de știință , care studiază schimbarea globală, se contrazic.
 Unii, de pildă, cred că partea care ne-a rămas este cea mai cruntă, îngrijorător fiind faptul ca gheața topită, atunci când avea culoarea albă, adică era gheața- gheață, reflecta cam 90 la sută din căldura venită de la soare. O trimitea spre spațiul cosmic.
Acum oceanul , prin culoarea lui albastră, se comportă exact invers, absorbind cam 80 la sută din radiațiile solare. parca știam  ceva, cândva, de la fizică despre cantitatea de heliu. 
Oricum , din ce am înțeles este că ni se atrage atenția să renunțăm la a mai arde combustibili fosili, pentru că metanul eliberat are un efect de seră, mult mai puternic decât CO2.

http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/09/cabo-da-roca.html

http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/09/de-ce-portugalia.html

( un prilej de a vă arăta niște  locuri minunate)
p.s.să aibă , oare, toate pe lumea asta un capăt , dar și un sfârșit?