4 galbeni

Prins in cursa fiecarei zile,crezi ca problemele tale sunt cele mai dificile.
La catziva pashi, cineva sufera.
Ai vreme pentru el?

Ce spun nu este o poveste.
Este o fotografie la minut.


Ca si cum ne-am fi inteles , dupa ce ne asiguram ca putem trece, traversam strada pe care se inghesuie agresiv masinile. Este ora de varf. Cu niste luni bune in urma , aici era un marcaj , l-au spalat ploile si n-a mai fost innoit , asa ca , daca vrei sa scapi nevatamat, trebuie sa fii cu ochii in patru.

Merge inaintea mea cu vreo doi pasi , dar si-a dat seama ca nu este singura. Am vrut sa pastrez , in continuare , distantza intre noi , dar ea si-a incetinit pasul , a intors capul si atunci i-am vazut fata. Plansa si obosita. Pare destul de tanara . Sub 40 de ani. Fara vreo introducere , asha , pur si simplu , incepe sa vorbeasca. La inceput , mi-am zis in gand ca vorbeshte singura , dar femeia , curat imbracata , nici orasheanca , nici tzaranca- poarta intr-o mana un fel de geanta-sacosha, iar in cealalta o hartiutza , un fel de chitantza- vorbeshte curgator, fara pauze .Vin de la liceu- spune , fara vreo retzinere numele unui colegiu prestigios , secretara mi-a scris aici absentzele , zice ca o sa-l exmatriculeze . Shtiti, aveam 4 galbeni , de la mama , 4 mie, 4 sor'mii. Nu m-am ferit de copii , ala mare este intr-a 10-a-spune numele altui colegiu cunoscut; asta mic a intrat cu 8 si 70. Amandoi au fost cumintzi . Au invatzat bine. Stau cu socrii, tacso e-n Grecia , ne-am impacat in august, dupa divortz, pentru ei . Eu-la patron , e bun, chiar azi dimineata m-a imprumutat cu 4 milioane vechi ,15 lei abonamentu'meu, 30 ale lor. Saptamana trecuta , ala micu n-a mai venit seara. Nici in seara ailalta. L-am ashteptat , am intrebat , n-a venit 3 zile. Am anuntzat politzia. Socrumio nu voia, zicea ca-l fac de rushine. Cautand buletinu' si certificatu' de nashtere , m-a taiat , asha , un fier la inima , galbenii de la mama nu mai erau la locul lor. N-am spus la nimeni nimic, nici aluia mare, da' socrumio a prins el ceva. Am alergat intr-un suflet la sormea , e invatatoare , aici , in orash , are si ea copii, mai mici, da se pricepe mai bine, shtie cum sa-i ia.

-L-ati gasit? indraznesc eu s-o intrerup, vazand cum tot cauta in geanta-sacosa o batista.
-Da, l-a gasit politzia , acasa la un coleg de clasa. El a amanetat galbenii , s-a dus cu ala la nishte jocuri de noroc si au pierdut toti banii. Nu voia sa mai vina acasa , ce sa mai zic de scoala, nu fusese mai deloc de la inceputul anului.Voia sa plece la munca , undeva , sa aiba banii lui. L-am luat cu binisoru' si eu si sormea .
(bine atzi facut , completez eu , mai mult pentru mine , nu shtiu daca m-a auzit). Socrumio zicea ca-i trebuie o bataie sora cu moartea , sa se invetze minte , am facut cum am simtzit eu , nici nu l-am atins , m-am imprumutat peste tot sa scot galbenii de la amanet , acu'sunt la ultimu'.Parca nici nu ma mai trage inima , or fi blestematzi , cine mai shtie de unde i-o fi avut si mama , ca nu mai traieshte.
-Venitzi de la shcoala?intervin , incercand s-o mai linishtesc , pentru ca plange cu sughitzuri.In simplitatea ei intzeleapta , femeia vorbeshte despre acreala secretarei , care i-a descris copilul in cele mai sumbre culori(in sinea mea ma intreb cand o fi avut timp o functzionara sa-l cunoasca, incat sa-l poata evalua in fata unei mame deznadajduite , numai dupa numarul de absentze).
-Dar diriginta? la ea atzi fost?
-N-am gasit-o, n-avea ore, am venit si eu cand am putut, nu pot pleca de la servici cand vreau, patronu'e bun, da , de, tot patron ramane.Domnu'director este painea lu'Dumnezeu.

Il cunosc , este un om deosebit, o sfatuiesc sa revina , s-o caute din nou pe diriginta, iar ei ii spun sa-shi apropie copilul, sa nu-l bruscheze, sa-l intzeleaga. Cine sa-i fie aproape?MAMA, doar ea..Nu-shi incheie povestea.
..sunt numai copii bogatzi in shcoala, totzi vin cu mashini, nu e ca la noi la tzara, el face naveta, are bani de-un covrig , nu shtiu ce-o sa fac.
Se opreshte.Trebuie sa traverseze.Pe partea opusa, deasupra unei ferestre , scrie , cu litere aurii AMANET.
-Shtiti de ce v-am spus dumneavoastra? Pentru ca nu ma cunoastetzi si nu va cunosc, dar prea m-a suparat secretara aia cu parul rosu , valvoi..zicetzi sa-l iau cu binishoru'?
Am incuviintzat , in timp ce ea scoate din geanta -sacosa o hartie mototolita , cu care sa-si recupereze ultima parte din zestre.