laolalta

Lumina scalda generos fereastra larg deschisa.
Imi plac diminetzile de mai- nici reci, nici prea degraba insorite. Lente. Parca s-ar intzelege cu soarele.
Protector, ca un frate mai mare, uriashul disc roshiatic trimite raze lungi, blande. In manunchiuri stravezii.
Primele care se bucura de atentzia lui sunt margaretele. Ishi indreapta palariutzele albe, stropite din belshug in galben, rasfatzandu-se gratzios.
Cucul s-a trezit devreme. Ishi silabiseshte numele. Ca si ieri.
Ii raspund ,de pe ramurile bogate ale ulmului, triluri pe multiple tonalitatzi.
Cate pasari, atatea partituri!
Fara dirijor!
Ca si cum copacul ar canta din fiecare frunza .
Vishinii ishi poarta roada marunta sub podoabele verzi.
Mare bucurie sa-i priveshti!
Din cand in cand, perechi sau una cate una, pasarele de toate marimile se lasa in brazdele de fan proaspat cosit.
Titirezi zburatori!
Tzopaie , cautand semintze. Se ridica apoi in zbor de sagetzi petritze.
Pe gard, in clasicul ei costum alb-negru, cotzofana pare nemishcata. Ashteapta. O doamna ca ea nu poate sa caute semintze prin ierburi.
Isi intinde aripile lungi, face cateva mishcari , apoi se lasa in mijlocul gradinii, unde tocmai facusem de cu seara cateva straturi. Oricat de shireata este, nu are shanse, pentru ca o vad la timp shi-i trimit cateva pietricele.
Ii urmaresc zborul pana la salcamii din vale.

Pe drumeagul din spatele gradinii, cardul de capre, cunoscut de –acum , se indreapta spre pashune.

Femeia-pastor le dojeneshte intruna.
( mi-ar fi placut sa fie pastoritza, dar este dura ca un barbat, injura si invarte agresiv batzul ala noduros ).
Se anuntza o zi senina.