intr-o doara

Zvpaiata, marunta, apasata.

S-a pornit din senin.

Arunca, la inceput , in joaca, apoi tot mai repede, stropi deshi.Intr-o panza.
Se aduna in siruri lungi de lacrimi, pe oglinda geamului.
Imi place s-o ascult! Si s-o vad!
Nebunatica!
Nestingherita!

Dintr-odata , se razgandeshte; blanda , ca gandul unei mame, spala, unul cate unul , degetele de frunze ale infoiatului ulm, coboara pe fustele lui cretze adunate pe crengi, improspateaza iarba, stropeshte tufele de flori, mangaindu-le fetzele fierbintzi.

A tacut pana si cucul. Gugushtiucii, speriatzi, s-au ascuns pe sub streshini. Doar cateva broashte rebele nu shi-au incheiat socotelile. Striga. Cat le tzine gura.
Vishinii si zarzarii, surprinshi in somnul lor de dupa masa, primesc baia ca pe o binecuvantare.
Ii arata in toata splendoarea lor verde, proaspata..

Picaturi rare...Tot mai rare.
De dupa un nor, soarele ishi arata ochelarii umezi. Face un semn si, rushinata, ploaia se opreshte.
Ca o fetzita cuminte.

Ziua ishi duce mai departe zvonul.
Cu gaze, pasari si frunze.

In verdele crud al lunii mai.