in ritm diferit

Ca un furnicar. De dimineata pana seara. In toate partile. Buluc. Piciorul pe acceleratie; care pe care. Nu mai conteaza varsta. Nu mai conteaza nimic.
Rareori auzi cate un poftiti!Si mai rar- scuzati-(ma)!
Toata lumea este intr-o goana . catre?
Nu stiu..
O fi stiind cineva?


Cum iesi din oras, timpul se masoara altfel.
Lanurile, unele de porumb, altele de floarea- soarelui, primesc linistite, si arsita, si ploaia. Si vanturile dezlantuite.
Omul spera. Sa-i fie bine. Nu indrazneste la mai bine. Trece, din cand in cand, sa-si mai vada locul lui.Rupe buruienile , se uita si la vecini, bombane ceva- doar de el stiut, si pleaca. Asa cum a venit.
Cu ganduri.
Fara vorbe.


Ulmi inalti , croindu-si coroane umbroase, inconjoara curtea.
Primul, chiar langa poarta, ca un paznic. Nu sta la taifas. Strategic, si-a adunat ramurile intr-o bolta verde. Nici razele soarelui, cat sunt ele de ascutite, nu patrund. Il ocolesc. Se opresc printre flori.
Ceilalti, unul langa altul, separa curtea. Privesc peste gard campul. Fara oboseala.
Alti trei confrati si-au plecat ramurile lungi, daruite cu milioane de frunze . Ocrotesc balansoarul.
Visinilor li s-a zdrentuit haina. Fara bobitele lor zemoase sunt doar niste musafiri. La spectacolul verii.
Doi aluni plapanzi- nu si-au primit, la timp, vitaminele - isi lovesc, discret palmele de frunze.
Alaturi, un smochin, dupa ce l-au invins vanturile primaverii , mult prea aspre pentru fragilitatea lui, si-a intins frunzele in evantai. Este mandru de el. Se uita in stanga, se uita in dreapta..peste tot flori.
Cu fustele crete, pictate in toate culorile, carciumaresele rad in soare! Una mai increzuta decat alta. Le cam supara buruienile care isi baga coada printre ele, tesand o panza deasa.
Rozmarinul, cret si parfumat, se aduna in palcuri pe langa sora lui , cu fusta galbena, in bumbisori, levantica. Un piersic- copil si-a pus casa in mijlocul unei tufe de crin.
Rusinoase, in grupuri sau singurele, impanzesc curtea.
Palariute albe, in mijlocul carora , putine dintre ele isi mai pastreaza punctul rosu. Nu le stiu numele.
Bunica imi spunea ca sunt semnul inocentei. Cata vreme infloresc, se poate crede in puritate.

Rasar in momente diferite. Traiesc laolalta; fiecare lupta in felul ei. Unele pier, altele cresc frumos.
Primesc baia ploilor de vara, adorm sub licarul stelelor. Se trezesc in zorii zilei. Cu gust de roua.
Se parfumeaza discret.
Traiesc.
Pentru ele.
Si pentru cine le iubeste.