..nici carne moale

Am inchis televizorul.Nu cumpar ziare.Degeaba. Nu rezist. Nu merge.O ora, imi zic, ca pe vremea ailalta.Ce stiri, domne ?Chiar s-a intors lumea cu susul in jos? Sau nu mai sunt eu in stare sa aleg binele de rau? Ma furnica , asa, o intrebare, pentru mine, nu pentru altcineva- unde s-au scolit , bre, tipele astea? Cum de sunt asa de..de..na, nu gasesc cuvantul. Chiar ii fraieresc pe toti? Ca eu, acum vreo douascinci de ani , cand l-am vazut pe tovarasu’ala de doi metri, mi s-o fi parut, poate n-avea chiar atat, costum, cravata in dungi , mainile in buzunare, in usa cabinetului, ca n-am avut timp sa mai intru- ocupase trecerea-am uitat tot.tovarasa , aveti doua minute .Sa ma convingeti. Ma pregatisem doua nopti si o zi.Repetasem si-n fata oglinzii. Ma gandeam ca o sa-l omor, la cate aveam in minte.Cand l-am vazut, nu , nu l-am vazut, l-am auzit, asa, vag, am uitat tot…si ele, auzi, ii intorc pe toti.Mai incearca unii,saracii. . o vorba, o parere... Incep sa inteleg. Tot Lilick ma lumineaza. Nu trebuie sa citesti carti. Nici macar una. Cauti coperta. E tare? vii, spui , raspicat, cu privirea ferma. Dupa tine, potopul. Cine poate, cine nu, vorba proverbului.