.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Nu stiu cum arata vazuta de sus.
Coboara cu.jpg)
minte, dintr-o artera zgomotoasa, cautand marele bulevard. N-o deranjeaza masinile sforaitore. Ele prefera inghesuiala strazii mari.
Din cauza pantei. Case mari,vechi, frumos croite , gradinite cu flori ,in culorile verii, se insira printre arbori sanatosi. Ici –acolo- un resuarant elegant, un magazin discret.
Merg fara graba. Imi atrage atentia o buluceala . Femei si barbati. Ca pe vremuri. Pe masura ce ma apropii, coada se face tot mai mare. Pe trei coloane. Mai cu seama varstnici. Usa in fata careia se asteapta este inchisa. Imi arunc , in fuga, privirea pe inscriptia proaspat vopsita AMANET.
Mi-a cam pierit pofta de plimbare. Sentimente contradictorii ma furnica. Am putut vedea cat se poate de atent multe dintre figurile celor asezati, in tacere, unul in spatele celuilalt. Nu parea niciunul a fi cumparator.
Strada coboara tacuta.
Un arbust si-a scos la vedere cerceii .
In bobite rosii.
Cade cate o frunza.
Raze piezise se furiseaza printre ramurile copacilor.
Orasul isi traieste nepasator sfarsitul de saptamana.
Pare obisnuit cu de toate.
Coboara cu
minte, dintr-o artera zgomotoasa, cautand marele bulevard. N-o deranjeaza masinile sforaitore. Ele prefera inghesuiala strazii mari.
Din cauza pantei. Case mari,vechi, frumos croite , gradinite cu flori ,in culorile verii, se insira printre arbori sanatosi. Ici –acolo- un resuarant elegant, un magazin discret.
Merg fara graba. Imi atrage atentia o buluceala . Femei si barbati. Ca pe vremuri. Pe masura ce ma apropii, coada se face tot mai mare. Pe trei coloane. Mai cu seama varstnici. Usa in fata careia se asteapta este inchisa. Imi arunc , in fuga, privirea pe inscriptia proaspat vopsita AMANET.
Mi-a cam pierit pofta de plimbare. Sentimente contradictorii ma furnica. Am putut vedea cat se poate de atent multe dintre figurile celor asezati, in tacere, unul in spatele celuilalt. Nu parea niciunul a fi cumparator.
Strada coboara tacuta.
Un arbust si-a scos la vedere cerceii .
In bobite rosii.
Cade cate o frunza.
Raze piezise se furiseaza printre ramurile copacilor.
Orasul isi traieste nepasator sfarsitul de saptamana.
Pare obisnuit cu de toate.
Mi-a venit o idee! Mă gândesc ce-aş putea amaneta...
RăspundețiȘtergereDaca nu ai vazut arbusti care sa-si dea cerceii la amanet... e inca bine. :)
RăspundețiȘtergereVania, poetii nu-si amaneteaza visele!
RăspundețiȘtergereLilick!
RăspundețiȘtergerecred ca natura este cel mai tare profesor de igiena sufletului!
Presara, printre atatea griji, sperante!
O zi frumoasa iti doresc!
natura nu-si va amaneta niciodata cerceii he he
RăspundețiȘtergereDin pacate omul amaneteaza si vinde orice! Inclusiv vise, sufletele, iubiri ...
Cu atat mi se pare mai trist gandul, Orianda, cand este al unei fiinte atat de tinere..
RăspundețiȘtergereO zi cu sperante si vise implinite iti doresc!
Multumesc! Si tie la fel! :)
RăspundețiȘtergere"Un arbust si-a scos la vedere cerceii . In bobite rosii. Cade cate o frunza. Raze piezise se furiseaza printre ramurile copacilor. Orasul isi traieste nepasator sfarsitul de saptamana. Pare obisnuit cu de toate" - da, oraşele se obişnuiesc încetul cu încetul cu toate... Şi. dacă ar putea să vorbească, ar spune că nu le mai pasă de nimic...
RăspundețiȘtergereMa intreb cum de am ajuns aici..candva, Sadoveanu gasea locuri in care nu se intampla nimic..balti ale linistii.
RăspundețiȘtergereAcum furnicarele astea, conglomeratele contemporane, in care ziua nu se deosebeste de noapte, intr-un anume fel, seamana din ce in ce mai mult.
In alt fel.
Uitam de noi? Conteaza doar banul? Toti alearga in acelasi timp, catre acelasi tel nedefint?
Astazi vad trist.. si simt si mai trist..
Ieri am văzut o coadă imensă la tigări. M-am mirat. Apoi am văzut: cu pachetul de tigări în mână, mergeau la o tipă care, dincolo de un podium îngust, le dădea câteun cadou. O brichetă, ceva.
RăspundețiȘtergereCalin, cred ca neamul asta al nostru a stat atat de mult la coada, incat problema ,in sine, a devenit organica.
RăspundețiȘtergereNecazul este ca , pe unde am fost, oamenii stau la coada la urcarea in metrou/ autobuze/usi/..si repeta, fara suparare" scuze", in limba neamului respectiv.
La noi nu prea s-a inteles ca trebuie sa astepti sa-ti vina randul la Urcare, in ceva.. se sta la coada, daca" se da ceva".
Da, o ducem tot mai greu. Din păcate nu avem echilibru, nici o recunoaştere a valorilor. Erele se schimbă, nevoile rămîn. Frumos ilustrat articolul.
RăspundețiȘtergereDa, Ioan, vreme trece, vreme vine..Lumea e asa cum este..
RăspundețiȘtergereCred ca ne-am ratacit pe undeva busola , busola nationala..
orianda spunea...
RăspundețiȘtergerete invit pe blogul meu unde te asteapta un premiu!
te rog sa-l transmiti mai departe, pentru ca premiul are urmatoarele reguli:
1. sa-l afisezi pe pagina ta
2. sa afisezi link-ul celui ce te-a premiat
3. sa dai premiul mai departe la 10 persoane
4. sa anunti premiantii, printr-un comentariu!
5. sa te bucuri de el!!!!!!!
Te-am pupat si trebuie sa stii ca e o onoare pentru mine sa-ti inmanez acest premiu!
O duminica placuta!
09 august 2009 16:22