dincolo de noi

Ieri, am descoperit in calendarul ortodox,prins ,la indemana , in bucatarie, ca ziua de astazi o sarbatoreste pe Sfanta Theodora, de la Sihla.

In primavara , am fost intr-o scurta, dar incarcata simbolic, excursie -in Moldova.
Am ajuns si in locurile unde a sihastrit cea pe care biserica noastra a rasplatit-o pentru viata dedicata postului si inchinaciunii.

Desteptarea a fost la 6. Ne-am imbracat rapid si am apucat pe o carare, de-a lungul careia, in multe randuri, am avut senzatia ca este cea descrisa de G. Galaction in „ La vulturi!”- parea fara sfarsit.Dupa nu stiu cate urcusuri printre radacini de copaci, pietre, trepte, scurte coborasuri si din nou ocolisuri ametitoare- cam 6 km- am zarit pestera Sfintei Theodora.

Momentul a fost ca si cum, intr-un desert ,intalnesti fantana.
Legenda Sfintei este deosebit de frumoasa- o tanara femeie din Vanatorii Neamtului- aminteste si povestitorul Creanga, in " Amintirile" sale, localitatea- dupa un maritis scurt a sihastrit 60 de ani, da, saizeci,-secolul 17, 40 petrecandu-si-i in pestera care ii poarta numele.

Rupta total de lume, bolnava, fara haine, se hranea doar cu feriga.Cand nu s-a mai putut deplasa, l-a rugat pe Dumnezeu sa o ajute; in pestera a aparut o mica spartura prin care ea culegea roua , care a tinut-o in viatza. Locul este amenajat si o candela ,mereu aprinsa ,vorbeste de semnul nemuririi sfintei.
In apropiere este schitul Sihla, unde am ascultat slujba, iar apoi am pranzit.
Biserica a fost ctitorita de familia Cantacuzino ; in deal este „ biserica dintr-un brad”, avand hramul”Schimbarea la fata”.

O pace tainica acopera locurile, mangaie crestele dealurilor si primeste ,in manunchiuri, razele cuminti ale soarelui.
Locurile au o maretie aparte- flori de toate culorile incanta ochiul si invita la tacere, brazii freamata indelung, albastrul senin al cerului te invaluie, bland, intr-o poezie nescrisa..

Asculti linistea curgerii timpului.

Mereu rabdator.

Intr-un singur sens.