miercuri, 16 septembrie 2009
un timp, laolalta
Cineva mi-a cerut o definitie. Despre prieteni. Si prietenie. De ce definitii?Am adunat crampeie de ganduri.Rand pe rand..In zbor. L” un om intre oameni ”.Atat de fireasca! Directa. Dar discreta.Lirica si speciala.Intr-o zi, niste intrusi i-au spart linistea. Cu pumnii. S-a intristat. A plecat. Pe masa- cateva foi. Cu parfum de levantica.
Apoi A. Melancolica.Si delicata. Cu o povara. Greu de dus. Din cand in cand, pe varfuri, bate in fereastra. Vede, asculta si se retrage. M- cu neuronii flexati.Cu o tolba de povesti frumoase.De demult. Unele de la mama ei.Intr-o zi, s-a suparat.A plecat. Fara vreo vorba. Cam in acelasi timp cu ea, L.Avea niste cataplasme..fierbinti.In rosu si negru. A fugit, lasand usa deschisa.Nu stiu pentru cata vreme. G(l)Artista. Stii cum sunt artistii.Copii mari. Cu inimi si mai mari. Cu drumuri lungi. A. Nicidecum ultima.Poate chiar prima.Mirari. Si multe intrebari.A prins-o, in zbor, iubirea. De vara .Lipicioasa.. Cu cirese roz. La urechi. Si cu albastru . De valuri. Trece, in cercuri largi, pescarusul. In zori.
Sau pe inserat.
Raman intrebari- mai avem prieteni? Sau doar iluzii?Unde si cand gasim raspunsuri?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mi-a plăcut foarte mult întrebarea dacă mai avem prieteni sau doar iluzii? Îmi place să cred că mai avem prieteni şi că reuşim să fim prieteni adevăraţi pentru cei de lângă noi. Iluzia prieteniei nu poate fi decât un dezastru...
RăspundețiȘtergereDraga mea
RăspundețiȘtergereiubirea ma prinde fara sa ma roada din interior. asa cum o face adeseori lumea. sau poate eu insami.
ma gandeam la Mariutza mea franceza zilele astea si tot o mai las in blogroll. daca revine?
mai avem prieteni. unii sunt taciturni, seriosi, altii au inimi cat cerul si ne acopera.
chiar daca vin mai rar cu semne, sunt prezenta. stiu ca este nevoie de feedback. dar crede-ma de fiecare data cand pot gasi 5 min ale mele - o fac. nu tristetea ma cuprinde acum, ci parerea de rau.
iluzii sunt acele in care prezenta este intamplatoare.
prietenii sunt cei care ne lasa aripile sa creasca. iar atunci cand ale noastre sunt zburlite de vant, ni le imprumuta pe ale lor.
ale mele sunt cam moi acum. le-am adunat ca sa nu le rupa ploile. dar imi place la fel de mult toamna. si imi este dor sa scriu. si de tine
Cris, daca tie ti-a placut intrebarea, mie imi place raspunsul tau; este frumos si bine sa credem ca aceia care ne sunt aproape ne sunt prieteni.
RăspundețiȘtergereCat de frumos iti vezi tu prietenii, Angela-unii tacuti, seriosi, altii cu inima cat cerul.
RăspundețiȘtergereDeseori, ma gandesc la Manon. As vrea sa revina.
Desfa-ti aripile, nu le tine stranse.
Eu asa te vad mereu -in zbor!
Prietenia e greu de definit. Ea se dimte, se trăieşte.
RăspundețiȘtergereHehehe!
RăspundețiȘtergerePersonal, am o mica filozofie! Cine nu are sau nu a avut, ca prieten, un caine, nu poate cunoaste, pretui şi simti conceptul de prieten!
Pe de alta parte, prietenii sunt purtati in inima, chiar daca ei tac, chiar daca ei nu scriu, chiar daca nu cer ajutor! Stiu ca pot bate la usa lor oricind, oriunde , indiferent cu ce problema! Daca nu simt asta, nu simpt nimic ca prieten!
Poate in anumite momente imi doresc linistea suferintelor si refacerilor mele! De ce trebuie sa dau buzna, doar ca sa ma afirm ca prieten! Daca dau buzna ca sa cultiv o relatie, atunci nu mai e prietenie, e doar o relatie simpla de interes.
Oare ce e prietenia? Oare ce o relatie? E nevoie neaparat de o manifestare? Poate e suficient sa stii ca esti acolo....intr-o inima!
Ce e bine? Ce e rau? ...sau..poate...CE ESTE PRIETENIA? aceasta poate ca ar trebui sa fie adevarata intrebare!
Cred ca multe dintre prietenii au nevoie sa fie creditate, pana intr-o zi, cu iluzii, mai multe sau mai putine. Prietenia moare atunci cand oprim creditarea. Si, totusi, ce extraordinare, cat de adevarate, sunt rarele prietenii care pot trai fara sa fie creditate, fara sa se sprijine pe iluzii.
RăspundețiȘtergereSi eu zic la fel, Ioan- fara definitii. Simtiri!
RăspundețiȘtergereOld Blogger, buna dimineta! si multumesc de vizita!Si, mai ales, pentru ganduri.
RăspundețiȘtergereImi place ideea prieteniei dintre un om si un caine. De vreo luna , am un catel, la care tin mult. Sentimentul este reciproc.
Ai dreptate, prietenia trebuie simtita.Pastrata bine. In inima.Chiar daca este tacuta, cuminte si , adesea, tainuita.Fara manifestari navalnice.
p.s.nu dau definitii, acum chiar nu mai stiu ce este prietenia . Nici care sunt limitele ei. Poate ca nu are limite. Poate ca nu trebuie confundata cu altceva.
Ma mai gandesc!
O zi frumoasa!
@Mircea Suman, multumesc frumos!
RăspundețiȘtergereTot umbla vorba ca barbatii sunt lipsiti de romantism..uite ca nu este deloc asa.. chiar dati teme, raspunzand la intrebari. Frumos- iluzii creditate. Pana la un punct.
Suna bine varianta finala. Bine si frumos!
Cata dreptate ai, Gina si cat de sugestiv, emotionant si cuprinzator e tabloul in care zugravesti prezenta efemera in virtual a unor prietene deosebite!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult pentru aceasta frumoasa evocare, se pare ca va trebui sa ne obisnuim cu ideea de prietenie, pe alte frecvente de receptie si la intervale de timp mai dilatate.
Imi doresc un semn de revenire din partea distinselor doamne cu virtualul suspendat sau incremenit!
Pescarus!
RăspundețiȘtergereDa, lumea se schimba, tipul relatiilor, de asemenea. In spatiul asta in care vorbim, se construiesc prietenii, se schimba impresii, se impartasesc idei.
Se intampla si lucruri mai speciale.
Mi-as dori sa revina priwtenele noastre. Cine stie?
mul?umiri foarte interesant,
RăspundețiȘtergereAnonim, multumesc!
RăspundețiȘtergere