Este vremea retzetelor. De tot felul. Pai daca lumea vrea sa afle una/alta, cum nu sunt egoista, dupa ce am incercat si mi-a izbutit, ma gandesc sa „ dau mai departe”. Sa fim intzeleshi- si eu am aflat respectiva , na , ca nici nu shtiu cum sa-i zic- cineva ii spunea prajitura, altcineva a numit-o fel de mancare. Eu spun ce-am facut si ce-a ieshit. Ca n-am murit se vede. Ca mi-e bine se deduce.
Ashadar, am luat un kg. de cartofi albi- daca sunt micutz
.jpg)
i , cu atat mai bine. I-am curatzat si i-am fiert. Cu un praf de sare. Dupa ce s-au racit, i-am zdrobit. Ushor, de asta ziceam ca sunt potrivitzi cartofiorii. Am adaugat ½ pachet de unt, 4 linguri de zahar, doua oua, vanilie, rom, lamaie rasa. Si faina , cat sa iasa o coca buna de intins. Atentzie, nu prea multa !!Intre timp, am scos samburii prunelor- tot un kg. Prune frumoase.Din piatza. Sau din livada proprie.Le-am presarat cu zahar si scortzishoara.
Am calit ushor cateva linguri de pesmet. Dupa racire, este nevioe, din nou , de zahar si de scortzishoara. Dupa gust. Adica , se amesteca pesmetul, scortzishoara si zaharul.Nu te speria, nici eu ma omor dupa dulce. Cu prudentza.Chiar brun, daca ai.
Am intins coca , nu uitatzi sa presaratzi faina pe masa pe care lucratzi. Am taiat-o in patratzele. In mijlocul fiecaruia , am pus jumatatea de pruna. Ies multe cocoloashe. Foarte simpatice. Shtitzi cum se fac, nu este mare scofala. Ca perishoarele. Da?
Bun!!
Intr-o cratitza maricica- de care avetzi, alba/roshie/cu buline, ma rog, incapatoare sa fie- clocoteshte apa. Am pus, ushor, bulinele. Una cate una- 10 la un rand. De cocoloashe vorbeam. Am avut grija sa las capacul intr-o parte. Asha m-a invatzat Rodica.Prietena mea de la Ciuc.Si le-am intors . Sa se fiarba omogen.
Le-am scos, una cate una ,si le-am dat prin pesmet. Care pesmet era amestecat cu zahar si scortzishoara, n-atzi uitat..
Se ashaza frumos pe un platou, mai mic , mai mare, cum crezi. Langa- o frunza de menta. S
.jpg)
au de busuioc. O crizantema , aduce invitat(a)ul Si vin . Eu am avut roshu. Cred ca mai potrivit ar fi alb.Nu uita fatza de masa. Este foarte importanta culoarea. Si lumina.
Ce-ar mai fi? Muzica? Sa zicem-Vivaldi?
Shtitzi ce mancatzi? Va spun eu. Galushte cu prune!
O seara frumoasa!
Ginaaaaa, si eu tot galuste cu prune am facut saptamana trecuta impreuna cu sora mea. Aveam o pofta teribila insa nu ne-au iesit bune (stim amandoua de ce ).Uitandu-ma la desertul tau am mai vazut ceva: masuta de sufragerie care seamana cu a mea. Ti-am spus eu ca aici la tine in gradina gasesc multe ce ma fac sa ma simt acasa! De Vivaldi nu mai spun :).
RăspundețiȘtergereGina draga, delicioase galuste ai pregatit!
RăspundețiȘtergereStiam reteta, dar fara adaosul de scortisoara.
Personal nu am preparat pana acum, dar am fost in nenumarate randuri asistenta mamei mele :)
Am servit deja in aceasta toamna de doua ori acest desert pufos-satios, dar al tau a iesit deosebit!
Si atmosfera rafinata, cupa cu vin, flacara blanda a lumanarii, toate au condus la un moment special, al carei artista ai fost tu!
Multumiri, aplauze si o reverenta delicata, cinstitei gazde!
O singură dată am mâncat găluşte cu prune. Mi-au plăcut... Se anunţă o toamnă tare frumoasă...
RăspundețiȘtergereMinuneee! Minuneee!
RăspundețiȘtergereAm dat de găluşti cu pruneee!
Săru' mâna! Săru' mâna! :)
Draga mea dragă, am mâncat la cineva...dar...nu sunt preferatele mele...
RăspundețiȘtergereTe felicit pentru tot ceea ce experimentezi și mulțumesc pentru postări!
Te îmbrățișez cu toată dragostea!
de cand nu am mai mancat galuste cu prune..ohoo. Poate ma mobilizez sa fac si eu, ms :)
RăspundețiȘtergerenu stiu pe cineva sa refuze o astfel de invitatie. esti magnifica!
RăspundețiȘtergereFiica mea prefera acest desert pe care nu l-am facut niciodata.Multumesc pentru reteta. chiar imi propusesem sa caut reteta. Mi-ai ghicit gandurile.Il voi incerca.
RăspundețiȘtergerePoftă bună. Mie mi-aţi făcut :)
RăspundețiȘtergereSarut mana Gina! Iti multumesc mult pentru reteta acestor prajiturele, reteta care pentru mine se pierduse odata cu moartea mamei mele. Acum mi-amintesc cat de bune erau, mai ales calde. O seara minunata alaturi de cei dragi!
RăspundețiȘtergereAnielle,este pentru prima oara cand am facut galushtele cu prune. Am aflat retzeta in excursie, cand am si mancat .Sunt cateva secrete: putzina faina, cartofii sa nu fie fierbintzi cand se zdrobesc si fierberea sa dureze doar 10 minute, cu capacul tras intr-o parte.
RăspundețiȘtergereSper sa-ti iasa data viitoare!
Cat despre faptul ca ne aemanam , ma bucur mult!!
O seara frumoasa! Secretul este sa nu pui multa faina.
Pescarus!
RăspundețiȘtergereSunt incantata ca " actziunea " mea tzi-a placut.Ma lauzi prea mult. Eshti o dragutza!
O seara frumoasa itzi doresc!
Cris, pai ai retzeta, asha ca - spor la treaba!
RăspundețiȘtergereNelinishtitu, nu pot concura cu tine, dar ma bucur sa aflu ca-tzi plac preparatele mele!
RăspundețiȘtergereO seara buna!
Geanina, trebuie sa mai stam si prin bucatarie. Nu doar pentru experimente..glumeam, desigur!
RăspundețiȘtergereAnne, inceputul este greu. Si eu am tot amanat. Nu este un efort prea mare.
RăspundețiȘtergereSucces!
Ele, pacat ca locuim atat de departe una de cealalta- erai invitata mea!
RăspundețiȘtergereMaria, ma bucur daca tzi-am fost de folos. Sigur , fetei tale ii vor placea bulinutzele astea dulci si pufoase!
RăspundețiȘtergereO seara frumoasa!
p.s. am debutat..si tooot amanasem .
Ioan , da-i sotziei retzeta si gata!Sigur o sa va placa!
RăspundețiȘtergereNea Costache, sunt bucuroasa daca v-am adus o mica bucurie.
RăspundețiȘtergereEste pentru prima oara cand am facut galushtele. N-a fost greu. Dimpotriva- o mare placere.Gustoasa!
O seara frumoasa!
Am facut si eu galuste cu prune o singura data in aceasta vara,dar n-au fost la fel de bune si frumoase ca cele facute de tine cu mult drag.
RăspundețiȘtergere..nu am mancat niciodata galuste cu prune.
RăspundețiȘtergerecand ajung sa le fac, dupa reteta ta savuroasa dau raport.
trebuie sa fie tare bune, presarate asa cu mult suflet.
Gabi, daca vei respecta retzeta, sigur vor fi foarte gustoase!
RăspundețiȘtergereSucces!!
Angela, a pregati desertul nu este punctul meu cel mai tare. Cand erau copiii mici -da. Cu vremea, am luat-o mai incet..
RăspundețiȘtergereGalushtele mi-ai ieshit din prima.
Noroc!
hehe, apetisanta descriere a unei retete la fel de simpla si de veche ca si a gogosilor !!!
RăspundețiȘtergereO sa o prepar si eu si , drept multumire ca mi-ai reamintit un dulce asa de bun si de dietetic, o sa scriu maine seara o retea proprie pe care am inventat-o si pentru care garantez ca o sa placa majoritatii curiosilor care o sa o pregateasca : sferturi de ciuperci cu legume rosii.
Eshti o aparitzie misterioasa, fortuna!
RăspundețiȘtergereAshtept seara de maine!
O seara frumoasa!