"doamna melopeelor"

Am simtit-o furisandu-se pe drumeagul din spatele gradinii.A intrat tiptil, in lanul de porumb. Ii place fosnetul,dar o cam deranjeaza frunzele taioase.
Si-a prins in cocul rebel ultimele flori de camp- nici prea tanara, nici ridata.Zvelta, cu obraji de mere coapte, si parfum de tufanele, cu brate arse de soare, si-a pus fusta ei pestrita, in pliuri mari. Este chiar moderna!!
Isi unduieste mersul printre copaci, facandu-le , ademenitor , cu ochiul.
Ulmul nu se lasa intimidat prea usor ,isi aranjeaza haina verde pe trupul mandru si cata in sus..trec, in grupuri mici, randunele.
Visinii, mai creduli, se emotioneaza repede. Si salcamul, cat este de inalt, se agitaâă neputincios, scapand , printre lacrimi , un manunchi de frunze galbene .
Uite-o , a intrat printre flori.Unele, surprinse, raman fara ii.Li se taie respiratia.Carciumaresele, mandre, o privesc de sus. Nu se sperie cu una cu doua.
Ii zboara palaria de floarea- soarelui. Rusinata si nu prea, isi priveste picioarele, incaltate in condurii- doamnei si sare gardul , ferindu-se de un maces obraznic. Isi face culcus printre tufele de rozmarin. Atipeste. Mai are de asteptat .