poti vedea bine, lucrurile esentiale raman vesnic ascunse ochilor.'
Amintindu-ne astazi de Antoine- Marie Roger, viconte de Saint-Exupery- 29 iunie 1900/31 iulie 1944, creatorul uneia dintre cele mai frumoase povestiri pentru copii, dar si pentru oameni mari', Micul print', sa redevenim, fie si pentru cateva clipe, COPII!
'Toti oamenii mari au fost , mai intai, copii, numai ca putini dintre ei isi amintesc'.
Unii se rusineaza; fiicele mele,in adolescenta, au distrus inregistrarile audio facute pana pe la vreo zece ani...; inca nu recunosc ca au gresit; arunca vina pe prietenele lor....Asa cum arunc si eu vina pe profesori, sefi, nevasta, internet, vreme...Dar recunosc, deci mai sunt sanse...
RăspundețiȘtergereBuna Gina! Fericiti cei care isi pot pastra sufletul de copil si dupa ce au trecut de varsta copilariei. Fericiti cei care stiu la varsta maturitatii sa stea de vorba, de la egeal la egal, cu un copil. Din aceste puncte de vedere, tu esti o fericita!
RăspundețiȘtergereO zi frumoasa!
@ Daurel,
RăspundețiȘtergereAm si eu tot felul de nedumeriri in legatura cu felul in care au reactionat baietii mei , cand si-au auzit vocile imprimate , incepand de pe la doi-trei ani. Pentru mine, bucatelele de banda magnetica erau adevarate comori, pentru ei..nu prea am inteles ce insemnau.
Cand mi-am instrainat casa parinteasca, am pierdut multe fotografii, un oracol din liceu si alte mici- mari amintiri. Este una dintre marile mele tristeti.
p.s Am adunat , intr-un geamantan , obiecte din diversele momente ale fiecaruia dintre fiii mei. Cand le-au vazut( separat), unul a fost foarte impresionat, celalalt, in prezenta familiei lui, m-a luat asa, intr-un fel care m-a intristat.
Cred ca, de! oameni suntem, traim si simtim diferit tot ce-am fost. Sau in momente diferite.
Un îndemn la reamintirea - dacă nu chiar la recuperarea - copilăriei îndepărtate. Dorul de acele vremuri devine cu atât mai mare în momente în care păşim aproape cu sfială în lumea Micului Prinţ...
RăspundețiȘtergereGânduri bune, Gina, şi pentru tine şi pentru toţi adulţii care nu au uitat să fie copii.Măcar din când în când...
Eu imi pastrez copilul in suflet si de multe ori il scot la lumina sa ma veseleasca :))
RăspundețiȘtergereCati, copilo!
RăspundețiȘtergereCa o spunem cu voce tare, ca o zicem in gand, ca o traim cu ochii mintii si ai sufletului..toti suntem, cred, in interior copii.
Daca ne mai si putem bucura de lucruri marunte, daca ne putem amuza in preajma copiilor , laolalta cu ei, chiar ne putem declara fericiti!
Eternitati de-o clipa!
Cris,
RăspundețiȘtergereCred ca daca ne-am aminti mai des ca suntem mereu niste copii mari pentru noi si pentru cei dragi, sigur ne-ar fi mai bine!
Si viata ar parea mai putin aspra, chiar cand este.
Shanti, esti o fericita!
RăspundețiȘtergereCe bine ca el, copilul care esti, nu se ascunde!
Gabi, supravietuitor, zice astazi: ii invit plimbare pe dunare pe:Theodora,Gina, Elisa, Mirela, Ioan Usca, Daurel, Tavi, Cosmin, Dispecer Blogosferă, Mihne.
RăspundețiȘtergereFrumoasa plimbare!!!
Cred că dacă ne-am amintit mai des de copilărie nu ar mai exista inimi bolnave
RăspundețiȘtergereNoi suntem indragostiti de aceasta postare de pe youtube. Povestea asta a fost scrisa pentru vocea lui Pittis.
RăspundețiȘtergereEvergreen,
RăspundețiȘtergereBine ai venit!
Ai adus un aer curat, de speranta!
Kid,
RăspundețiȘtergereO fi cineva care, ascultand-o, sa nu se simta norocos?
da da sa fim copii :)
RăspundețiȘtergereSi una din povestile mele preferate :D
RăspundețiȘtergereManu, o spui cu atata convingere, ca nu stiu daca cineva ar incerca sa se mai creada adult.
RăspundețiȘtergereIulia, ma bucur ca am oferit un mic dar copilului din tine!
RăspundețiȘtergeresunt adulti pe aici si eu nu stiam ?:))
RăspundețiȘtergereFrumos, o intorci, Manu!
RăspundețiȘtergere