cu arcusul prin Europa

Fiecare vacanta mare ma indeparteaza putin cate putin de inceputul meseriei in care am investit multa dragoste. Mi-am iubit elevii cu grija mamei- nici prea blanda, nici prea aspra. Si pe cei talentati , dar si pe aceia care, din cine-stie-ce – motive, nu prea se omorau cu invatatul. //
Cand am fost numita, pentru prima oara diriginta, ei erau in clasa a VII-a, majoritatea - baieti rromi.
Scoala?-o constructie modesta intr-un sat micut, sarac, situat la 7 kilometri de statia de autobuz. Nu-mi mai amintesc daca imi era greu sau usor. Stiu doar ca multi elevi lipseau de la ore . Parintii erau lautari. Isi incurajau fiii sa le calce pe urme. Ii luau la nunti de vineri. Copiii veneau la scoala miercuri si joi. Unii lipseau cu saptamanile. Am inceput sa-i vizitez acasa . Imi era teama.
Casele nu aveau garduri, dar erau pazite de caini.
M-a insotit seful clasei. Il alesesem , fiindca avea cele mai putine absente. Stia sa citeasca si, din cand in cand, isi facea si temele . Scund, cu par des cret, mereu cu manecile prea lungi ale unei haine , care parea de imprumut . Fusese a tatalui sau a vreunui frate mai mare.

Mi-a spus sa nu ma tem-are el grija! Si a avut.
Am cunoscut atunci familii cu multi copii . Trei- patru care ar fi putut merge la gradinita, doi-trei ceva mai mari . In camarute intunecate, cu lut pe jos si paturi joase, se inghesuiau noua- zece suflete.

Vorbele imi ramaneau pe buze. Ce raspuns puteam primi la intrebarea-De ce nu-l lasati la scoala?
Am revazut satul dupa multi ani, cand a trebuit sa merg la Consiliul Popular, pentru o adeverinta.
Acelasi drum serpuit, cu multe gropi . Case mari, vopsite in toate culorile, strajuite de garduri de ciment sau de fier forjat. In curti-masini si, pe langa ele - gaini , rate , curci si chiar cate un purcel.

Baietii poarta blugi si lanturi groase de aur, la gat si la mana. Fetele au bluze mulate si se fardeaza pronuntat. A disparut saracia. Multi tineri au plecat sa-si incerce norocul , cu vioara si cu acordeonul prin Italia, Spania sau Franta. Sotiile lor isi oxigeneaza parul si poarta bijuterii scumpe. Ei se reintorc cand cade frunza . Cu masini luxoase.
-Iti trimiti copilul la scoala? l-am intrebat pe cel care, cand era elev , imi aducea primele micsunele culese din zavoi.
-De, doamna, nu chiar zilnic. Avem cateva discoteci in sat. Si biliard si internet . Cand plec sa cant la vreo nunta si ma intorc dupa doua-trei zile, nu-l gasesc acasa.
Am revazut si scoala. N-am intrat, pentru ca nu mai cunosc pe nimeni. Am privit-o din mers. S-a schimbat putin. Are termopan . In curte - doua porti de fotbal si o magazie cam darapanata. Probabil pentru lemne .

Niste gaini fara ocupatie se invart in jurul unui caine plictisit.
Satul acesta isi are locul lui pe harta.
Si in lume . Pe valea Raului Doamnei .
Fiii lui , cu pasaport si arcus, bat la portile Europei.
Sunt cetatenii ei .