de maine,

alta faina se va macina la moara.//

Or fi si porecle simpatice, nu zic nu. Cele mai multe sunt patimase, zgarie , lovesc..Stii cati copii, la elevi ma refer , am vazut suferind groaznic de pe urma lor? De asta, niciodata nu vorbesc despre cineva , numindu-l cu porecla. Cand vine vorba de politicieni, oricat de revoltata as fi, nu pot sa ma gandesc la porecle. La injuraturi , da, recunosc, dar in gand. Cum mi-ar sta , sa zic de toate cate nu sunt cum ar trebui sa fie, si sa injur sa ma auda lumea? Ma racoresc, ma descatusez, in gandul meu, eu cu mine. .
Nu despre asta vreau sa vorbesc, de fapt, am atatea in minte, ca nici nu prea stiu cu ce sa incep. Uite, fiindca tocmai am fost la cumparaturi, o sa vorbesc despre aprovizionare, da, despre aprovizionare , ieri si astazi.

Inainte de ’89, in zilele cand se da ratia de zahar, unt, carne, paine, untdelemn, unii vecini se anuntau de la ferestrele apartamentelor, apoi se asezau la cozile incolacite pana in piata si carau sacose uriase cu tot ce puteau gasi. Umpleau frigiderul, camara, balconul. O colega de cancelarie, la un 23 august, isi cumparase o plasa cu sapunuri si pasta de dinti. N-am comentat nicicum atunci, dar n-am uitat.

Mi-am amintit aseara, cand, mergand la unul dintre supermarcheturile din oras, am vazut aceeasi inghesuiala , aceeasi disperare pe fetele unora , ca atunci. De maine creste teveaul, da? Asa ca, lumea, cu mic cu mare , fuga, la cumparaturi! detergenti, e bine, tot ne spun altii nespalati, zahar, asta e rau, creste glicemia, ulei, rau, creste colesterolul, pui, cascaval vidat, cereale , salam, cafea..Nimeni nu mai citeste pe pachet, cate euri, ce termen, toti imping carucioarele, casierele nu mai prididesc.
In parcarea din fata , masini fitoase, burti revarsate, burice goale, zapuseala, desi un nor ameninta, telefoane mobile, toti vorbesc, ce-or fi avand de intrebat/raspuns/comunicat..
Un caine plictisit isi taraie coada pe trecerea de pietoni, insul de la volan franeaza brusc. Un copil se joaca intr-o baltoaca.
In fata blocului aceleasi trei’ doamne’ n-au terminat conversatia inceputa cine-stie- de – cand.
Ziua se pierde greoaie peste copacii care au depasit ca inaltime blocurile. Miroase a flori de tei. Dulce binecuvantare!
Instinctiv, iau telecomanda-animale inecate, izbite de valuri negre, figuri disperate, saci de nisip, strigate, namol, un dulap fara usi, valuri fara maluri, reporteri ragusiti. Deasupra cerul. Intunecat. Preot (sin)ucigas, in casa Domnului.Undeva, la un liceu, bacaloriatul domnului ministru cu nume predestinat costa 2000 de lei. Curat murdar, domnilor profesori..
Va inscrieti in partidul poporului? Haideti, este haiducesc , sa stiti, o sa luam de la bogati si o sa va dam dumnevastra , saracilor, si eu am fost baiat sarac..Catuse imaginare..
Domnu’ dan, sa ma ajutati si pe mine, zice cea mai frumoasa fata cu fundite, daca nu fac operatia de o suta saptezeci de mii de euro, pot sa mor, lasati numarul de telefon, poate se gasesc niste suflete milostive. Mai tarziu, domnu’ dan o sa povesteasca ce se intampla cu un canin personal, curg reclamele, se inmulteste averea.

Pe realitatea, domnul Boc da intruna palme unei femei care a lesinat, unii spun ca e rau, altii cred ca mai bine nu trecea pe acolo, actorul Mircea Diaconu stabileste ca mecanicul de locomotiva nu trebuie sa impinga trenul avariat in mijlocul campiei.
Cate Romanii or fi?