sâmbătă, 26 iunie 2010

daca

esti foarte bun prieten cu medicul de familie inseamna ca durerea ti se ia cu mana?
Sau ca maine vei fi mai sanatos decat ieri?//


esti pensionar inseamna ca, dupa ce ai auzit vestile pe care le asteptai , maine o sa-ti fie mai bine?
Copiilor si nepotilor tai, bugetari , le va fi mai buna ziua?


16 comentarii:

  1. La fel ca tine am gandit ieri dupa ce am auzit vestea.Nu m-am putut bucura.Cum as putea sa ma bucur? :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu, nu e asa.
    De ce nu pui problema si altfel?
    Daca un medic iti face o operatie gen "Ciomu", ce vei castiga daca i se va ridica dreptul de practica? Sau daca va fi intemnitat pentru greseala sa?
    Si atunci, ce faci? Zici: "Dumnezeu sa-l ierte" si il lasi sa mai faca astfel de operatii, si maine, si poimaine etc.
    PDL si TB au mintit, au mintit ingrozitor si cu buna-stiinta. Pentru asta trebuie sa plece, sa dispara definitiv din istorie. Asta e miza. Nu conteaza daca noi traim mai bine sau mai rau. Conteaza doar ca mincinosii sa plece. Dupa aia, ne vom razboi, probabil, cu alti mincinosi... dar asta e, deja, "maine".

    RăspundețiȘtergere
  3. Din păcate, va fi din ce în ce mai rău... Şi tot din păcate, dăm senzaţia că ne obişnuim cu asta...

    RăspundețiȘtergere
  4. si apropos de medici - prieteni de familie. am fost intr-o asemenea situatie. medicul chirurg respectiv, ca de la prieten la prieten, a refuzat sa-mi opereze copilul de teama sa nu greseasca ceva. mi-a argumentat refuzul prin faptul ca, atunci cand un prieten apeleaza la un medic chirurg prieten, din prea multa atentie pentru pacient, poate sa faca o gafa uriasa. tot el imi spunea ca un coleg de-al lui si-a operat fetita de amigdale. o operatie banala pentru oricare chirurg. ei, bine, afla ca fetita a murit in timpul interventiei! tatal ei era devastat!

    prietenul asta al meu, facuse o interventie chirurgicala unui alt prieten - cunostinta comuna - si era sa-l omoare deoarece i-a atins o vena importanta care a provocat hemoragie. cand a comis eroarea, zicea ca pur si simplu a ramas socat, blocat cu bisturiul in mana si nu a mai stiut cum sa reactioneze pentru a-l salva. noroc ca in acele secunde a intrat in sala un alt coleg care a "reparat" greseala. Interventia consta in extirparea unui simplu ... neg aflat in zona tamplei! pt atata lucru tipul ala putea sa moara. asa ca... prietenul meu mi-a recomandat un coleg si uite cum operatia a decurs normal, copilul e bine si astazi iar noi am ramas in relatii neschimbate. este un mare adevar in ceea ce spun.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu tot sper in bine... nu se poate sa nu gasim solutii... nu ne putem permite sa ne lasam in voia sortii, sortita de altii...

    RăspundețiȘtergere
  6. Gabi,
    este o stare generala atat de intunecata, ca nici sa traim unele mici bucurii, fie ele personale sau de familie, nu mai avem dispozitia necesara.

    RăspundețiȘtergere
  7. Adrian Stioca,
    Ca si tine, detest minciuna si nu-mi este indiferent ce mi se intampla mie, celor apropiati, noua tuturor. Acum, maine, poimaine.
    Cazuri ca acela al pacientului distrus de Ciomu, cred ca sunt exceptii. Total nefericite.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cris, nu cred ca ne obisnuim cu starea de rau- nu avem solutii.

    RăspundețiȘtergere
  9. Shanti,
    Te cred, cum il cred si pe medicul- prieten. Este vorba de emotii. Cand pacientul este un strain, medicul adevarat lucreaza cu profesionalism. Se implica cerebral. Cand vine vorba de cineva apropiat, intervine latura emotionala, care poate crea mari probleme.
    De aceea, cred in veridicitatea intamplarilor povestite.

    RăspundețiȘtergere
  10. Denisia, eu cred cu toata fiinta in c munca, adevar, corectitudine. Imi fac datoria cum pot mai bine, in credinta.
    Vorba este- muncim toti? Suntem morali, corecti, devotati toti?

    RăspundețiȘtergere
  11. Intrebarile acestea fac ravagii in atatea minti din aceasta tara. Oare ce urmeaza sa se intample?

    RăspundețiȘtergere
  12. Kid, nu stiu. Deocamdata fac parte din randul celor care isi pun intrebari. Si nu gasesc raspunsuri.

    RăspundețiȘtergere
  13. Eu am renuntat si la a pune intrebari, si la a da raspunsuri (pe care oricum nu le am). Am trecut pe pilot automat, incercand sa nu ma gandesc la viitor, tinandu-ma cu amandoua mainile strans de prezent si, atunci cand nici asta nu mai merge, uitandu-ma in ochii copilului meu, pentru a gasi motivatia de a continua tot procesul asta.

    RăspundețiȘtergere
  14. Sayyidah,
    Prezenta unui copil este cea mai fidela busola pentru mama. Iti da putere si forta sa treci peste toate greutatile!

    RăspundețiȘtergere
  15. Dumitru Farcas este dintr-un sat vecin,de pe langa Baia Mare;nu-mi place intotdeauna, dar azi mi-a mers la suflet...PS.DACA-mi vine vreo idee voi comenta si pe fond...

    RăspundețiȘtergere
  16. @ Daurel, ma bucur , daca v-a placut.
    Il ascult, de fiecare data, cu mare placere- e ca si cum aduna in sunete toata simtirea- dor, duiosie, unduire, tandrete, suspin..

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.