...cu trenul din Franta!

- Ia spune-mi, Gigele, îţi place să mergi la şcoală ?
- Da, bunicule, îmi place să merg la şcoală, îmi place să vin de la şcoală acasă, dar nu-mi place, deloc, ce trebuie să fac între timp.

Glumita m i-a venit in minte, gandindu-ma ca se apropie vacanta. Vacanta mare, adevarata, ca daca ar fi sa ne gandim la cat de serios s-a invatat in 2009/2010, am descoperi, usor , ca este anul cu cele mai putine zile de scoala. Din 173 s-au bifat 130. Cu mare indulgenta. Motive? O multime- proteste , din cauza salariilor mici, gripa , mai ales , porcina, concediu fara plata pentru profesori, sarbatori, calamitati..
Cu niste ani in urma, circula o cimilitura- pauzele lungi si dese , cheia marilor succese. S-au schimbat vremurile. Si oamenii. Strigatura s-a demodat.
Apa trece, urmele raman.
La ce bun atata scoala, daca mintile luminate iau drumul strainatatii, iar celelalte fac cu totul altceva decat au invatat, in cel mai fericit caz?
Tezele si examenele se pot inghesui printre greve. Examinatori se gasesc, pentru un banut, oricat ar fi de ruginit.
Ziua invatatorului a disparut. La ce bun? Cine sa multumeasca ? pentru ce? cui?
Au aparut alte prilejuri de veselie- zilele scolii. Intre 3 si 5 zile. In functie de culoarea sefului.
Nici verile nu mai sunt ce-au fost.
Pana in septembrie e cale lunga.
Nu aduce anul ce aduce guvernu’.