și-a mutat atelierul între aștri..

Și-a ales să se  înalțe printre îngeri și nori, într-o vreme când viitorul țării se croiește prin  emisiuni televizate..

Câți  își vor  fi oprit orgoliile  să-i  aprindă un gând?//

Dintre statui, femei șlefuite de vântul anilor și al suspinelor de îndrăgostiți este gata să-și  ia zborul Ciocârlia luI.

Picioarele abia ating pământul,fesele aurii se pierd în 
rotunjimea spatelui, duioșia umerilor care se prelungeȘte
înspre cer prin imaginea brațelor, parcă ar sfida atât legea gravitației cât și limitele pseudomoralității ,ale celor ce cred numai într-o artă banală și scolarească.

Așa cum Ciocârlia zboară spre cer fără margini și celelalte statui gândesc, se dăruiesc,, se eliberează în formele lor care în grația mișcării de dans,fără de timp și în transparența fără spatiu lasă să se ghicească„plenitudinea”,din care artistul le-a eliberat pentru a le încredința unei arte majore, care nu este doar sculptură, ci și pictură, muzică și poezie...

Gian Marco Vernier, New York, 1989//


                MARCEL GUGUIANU,
28 iunie 1922, Bârlad-12 iunie 2012, Geronto Med Life, București.

23 de expoziții personale,  26 de premii și distincții naționale și internaționale, 34 de opere reprezentative, 26 de participări la expoziții internaționale. 

O viață de OM, de ARTIST.

Alocuțiunea maestrului Guguianu la vernisajul Băncii Mondiale,Washington,18 ianuarie 2006

§                    Cer îngăduința de a mă alătura oaspeților de marcă din Carpații României, concetățeni din țara unde prietenia se consfințește adesea cu daruri.

 Astăzi, este prilejul de a confirma acest obicei al poporului român prin bucuria cu care oferim înaltului amfitrion al acestui moment de cultură o lucrare din această expoziție, lucrare ce reprezinta o siluetă feminină în bronz cu trup de pasăre. 

Este vorba de o legendă ce se referă la o fecioară de pe plaiurile Carpato-Danubiene (România) care se înnamorează de Soare, bucurându-se în diminețile când el răsare în aurora și se întristează în amurg. Însă mama Soarelui Natura, nu îngăduie acest amor îndrazneț și, în obiceiul pșmântului, trimite blestem asupra copilei, transformând-o în pasăre, acea pasăre ce în zilele noastre are zborul spre Soare, numindu-se în graiul românesc Ciocârlia (Lia). 

Poeți și artisti au rememorat în creațiile lor această fantasmă populară, ducând-o la acel simbol caracteristic poporului român, cu aspirații la libertate, independență, neutralitate. Se spune că valoarea acestei opere de artă, dacă este valoare, crește dupa moartea artistului. 

Dar să nu va grăbiți, căci oricum nu vă va scoate dintr-un impas financiar… 
Am oferit cu plăcere acest simbol al unui popor ce trăiește liniștea munților și glasul apelor ce curg în oceanele lumii, gânduri de înțelegere între oameni.//
Ce  dovadă mai sacră de iubire pentru neam ,  ce poate fi mai  românesc, decât să te identifici în fața universului  cu zborul ciocârliei?