Ocrotit de culmi
verzi, domoale, orașul își povestește
cuminte istoria, în turle,
zidiri, înscrisuri.
Fântâna și-a învălmășit susurul
printre măsuțele cu suveniruri,
fuste crețe, galbeni în cozi năclăite, ochi iscoditori.//
Agățate
de un grilaj delicat, în ghivece- surori, orhideele își
răsfață noblețea în
aerul cad al zilei.
În jur de o
sută.
Aleea
duce către una dintre intrări.
Casa, ce casă? bloc,
printre blocuri.
De ce au
ridicat-o taman aici, îmi vine în
minte, cum de ce? curte bogată,
grădină până către liziera pădurii.
Uite că asta nu ne-a spus, dar am eu așa o convingere
că și pădurea face parte din
titlu.//
Ca elev, avea o
mare spaimă de matematică, într-un fel,
era justificată, toți se temeau de
profesorul mereu nemulțumit.
Pe el îl ironiza de fiecare dată, bine că erau în ultimul an de profesională.
Pe el îl ironiza de fiecare dată, bine că erau în ultimul an de profesională.
S-au dus care încotro, nu s-au întâlnit
niciodată, alte vremuri.
.jpg)
Într-o zi, i-a
apărut poza în ziar- ce familie, ce
realizări, copii licențiați, cabinete de avocatură.//
El, bătrân de acum, preot.//
Trei autoturisme,
parcate rebel pe iarbă tunsă milimetric, așteaptă până după prânz.
Din
pridvorul casei- bloc, mobilat ca în Neckermann, aș fi spus cu
niște ani mai devreme, privirea
se pierde printre straturi de legume, trandafiri parfumați, tufe de levănțică.
În
zare, strălucitoare, pădurea...//
Cam prea durduliu,
Sfinția Sa își monitorizează , după ceas, tensiunea neastâmpărată.
Întreb de o
colegă, o cunoștință comună.
-Doamnă, ei sunt mult mai bogați decât noi, ați văzut șiru
ăla mare de cofetării? sunt ale lor,
le-a mers mintea, domle.
Soarele arde..
egal pentru toți.//
Îmi vine în minte numele unei nuvele , de Alexandru Odobescu-Mihnea Vodă cel Rău. Doamna Chiajna .sper să nu fi greșit, nu vreau să caut pe net, în bibliotecă mi-ar fi greu..cred că finalul suna cam așa
Nu-i așa că avuțiile-s amăgitoare?
Nu-i așa că avuțiile-s amăgitoare?
O mai știi?
Sfintia sa ar trebui sa stie, ca ,,bogtiile-s amagitoare'' si asta, nu de la Odobescu,ci din Biblie si din scrierile filocalice.
RăspundețiȘtergereArghirofilia si pleonexia.
Arghirofilie= iubire de bani, zgarcenie, cupiditate.
Pleonexie=vointa de a dobandi bunuri noi, si de a avea cat mai multe.
Ele sunt boli ale sufletului.
Sfintii Parinti nu se sfiesc a spune, ca aceste patimi sunt adevarate forme de nebunie.
Patogenia arghirofiliei si a pleonexiei este data de faptul ca ele sunt patimi de nesaturat. Sunt un fel de bulimie a sufletului ( zice Sf.Ioan Gura de Aur)-,,o foame nepotolita a sufletului. Cu cat se imbuiba mai mult, cu atat ii creste pofta. Si pofteste totdeauna, mai mult decat are.’’
Ce favorizeaza dezvoltarea arghirofiliei si pleonexiei?
Sunt trei pricini:,,iubirea de placere, slava desarta si necredinta. Cea mai rea dintre acestea, fiind necredinta’’(Sf. Maxim).
------
L
Ufff, Luli!
ȘtergereNici nu știu de unde să încep- la Odobescu și la scrierea lui m-a dus pe mine gândul- am în minte masa aceea la care boierilor li se puseseră în pilaf mărgăritare..
Nu am reușit să-mi dau seama dacă personajul despre care am vorbit ar avea alte regrete pe lumea asta, în afara faptului că există alții mai bogați în preajmă .
Și, poate, cumva, l-ar bate gândul că totuși, dincolo de orice, omul este trecător.
uf...
RăspundețiȘtergerela naiba, nu e lauda de sine, e intamplare...
a fost sa fie sa imi placa invatatura! nici stea, nici codas, nu concepeam sa fie lectie la care sa nu stiu...
un coleg era drac, nu coleg! matematica? sarea pe fereastra clasei, afara, cand intra profu...
trecut-au anii...
el padurar, la umbra copacilor, pe scaun, supraveghea munca oropsitilor care lucrau o bucata de pamant din portiunea defrisata de padure in schimbul catorva parale...
mie imi stralucea sudoarea sarata, lui ii straluceau sticla si mustata...
Doare!
ȘtergereSă fie vorba despre noroc? șiretenie? împrejurări (ne)favorabile?
Se zice că nimeni nu propășește prin altceva prea iute decât prin greșelile altora..
Sfintia Sa ar trebuie sa fie primul care sa stie ca, bogati sau saraci, viermii ne mananca in mod egal, pe toti! ''Fa ce spune popa, nu ce face popa!'', a zis, candva, un roman sugubat, si sunt de acord cu asta, mai ales cand pe popa il recunosti dupa numarul de la masina, nu dupa calitatea predicilor din anvon! Preoptii cu har isi fac singuri drum pana la Dumnezeu, nu trebuie sa se urce in Mercedes pentru asta.
RăspundețiȘtergereGabi,
ȘtergereÎn privința asta, eu am rămas o conservatoare- raportez lucrurile la modelul „Popa Tanda„.
Poate părea o naivitate, lumea s-a schimbat, dar morala este una și aceeași pentru toate vremurile.
Pe de altă parte, cred în ce spui- „Fă ce spune popa, nu ce face el„..
Seară frumoasă!
Avutiile astea...
RăspundețiȘtergereVera, am dat o „fugă„ până la Bacon și ale lui eseuri„ Nu umbla după bogății cu care să te fălești, ci după acelea pe care le poți dobândi cu dreptate, pe care le poți folosi cu cumpătare, pe care le poți dărui cu dragă inimă și pe care le poți părăsi cu mulțumire„.
ȘtergereAproape imposibil, așa-i?
aşa-i!
ȘtergereDraga mea,
Ștergereteoretic, știm atâtea! când vine vorba despre aplicarea cunoștințelor în viața de zi cu zi, ne mai „împiedicăm„.. practica ne „omoară„..
Eu cred ca probabil a vrut sa se justifice, sa se scuze spunand ca altii sunt mai bogati decat noi, prevenind eventuale sentimente de invidie ale locuitorilor.Desigur, de la cuvant la fapta e o cale lunga iar Parintele a considerat ca nu e o sfidare sa-ti afisezi bogatia facuta din suferinta altora.Dupa mine, preotul adevarat se incarca cu suferinta si durerea lumii si atunci e demn de respect si admiratie.Altfel, totul e o mascarada si iluzia ca el ti-ar putea mijloci relatia cu Dumnezeu e doar o iluzie.
RăspundețiȘtergereDragă Maria,
RăspundețiȘtergereNu prea mi-am bătut capul să-l înțeleg, aveam alte așteptări.
Vezi tu, de asta cred în ceea ce spuneam mai sus- fă ce spune, nu ce face ..
O zi frumoasă îți doresc!