Ultima
săptămână de cireșar a debutat, cum era de așteptat, cu ploi. Din cer , dar și de confuzii.
Chiar și lucrurile aparent simple devin, brusc, complicate..
Chiar și lucrurile aparent simple devin, brusc, complicate..
Puțini sunt
, cred, cei care au plecat
în vacanță, așa că presa și televizorul
și-au intrat în atribuții.
Violențe de toate felurile, amenințări, jigniri, oricine contra oricui.
Violențe de toate felurile, amenințări, jigniri, oricine contra oricui.
Nu se putea
ca piaza rea să nu-i amenințe și pe copii. cum? cu testarea națională, care, nici n-a început
bine, că a și tulburat apele.
Mă uitam aseară la televizor – doi tineri, un
fost și un actual șef al
învățământului, fostul, cu portofoliul incomplet, actualul, prins pe picior
greșit.
O tânără
moderatoare încerca să aducă în discuție și să rezolve, cumva, problema cu fraza producătoare de răzmeriță printre absolvenții de gimnaziu, care, speriați că pierd prea repede 6 puncte din nota dorită, și-au chemat în ajutor părinții, profesorii,
neamurile. Încă n-au ajuns la Curtea supremă, dar timpul nu este pierdut.
O frază relativ
simplă, chiar banală- ruptă dintr-un text, și el, săracul, la rându-i, fragmentat, că așa se fac lucrurile peste tot, pe bucățele, ca să uiți de unde ai pornit- a ajuns mărul discordiei în stabilirea punctajului candidaților. 6 puncte înseamnă foarte mult , când vine vorba despre admiterea într-o treaptă superioară de învățământ.
Domnișoara
cu pricina , care, între noi fie vorba,
nu este cea mai tare la limba română- a scris pe un carton adus special textul- Ceea ce mă
jenează este dificultatea
răsfoirii
Aș taxa-o , pentru că n-a pus punct la sfârșitul enunțului, apoi, dacă tot a început o treabă, firesc ar fi fost s-o ducă la capăt, să sublinieze predicatele, să identifice elementele de relație, să delimiteze textul , să arate felul propozițiilor și să stabilească raportul între propoziții.
N-a ajutat-o nimeni- domnul ministru nu știa nici dumnealui răspunsul corect, un domn finanțist din platou a venit cu un fel de bășcălie, tipic balcanică, așa că lucrurile au rămas tot confuze. Și nu i-aș mai ierta domnișoarei faptul că l-a întrebat pe colegul de platou:
Aș taxa-o , pentru că n-a pus punct la sfârșitul enunțului, apoi, dacă tot a început o treabă, firesc ar fi fost s-o ducă la capăt, să sublinieze predicatele, să identifice elementele de relație, să delimiteze textul , să arate felul propozițiilor și să stabilească raportul între propoziții.
N-a ajutat-o nimeni- domnul ministru nu știa nici dumnealui răspunsul corect, un domn finanțist din platou a venit cu un fel de bășcălie, tipic balcanică, așa că lucrurile au rămas tot confuze. Și nu i-aș mai ierta domnișoarei faptul că l-a întrebat pe colegul de platou:
-A, X are mai multe facultăți ca tine, da? corect
este : mai multe facultăți decât tine.
Este tot o problemă de cunoaștere a limbii române..
Este tot o problemă de cunoaștere a limbii române..
S-ar cuveni
niște explicații, fără pretenția subsemnatei
de a da lecții cuiva..
De ani și ani, se promit, pentru toate examenele, formulări clare, fără echivoc. Se promit și atât.
De ani și ani, se promit, pentru toate examenele, formulări clare, fără echivoc. Se promit și atât.
Unii dintre
elevi, a căror logică n-a fost bine coordonată
de către cei meniți să o realizeze, confundă propoziția subordonată subiectivă cu predicativa .Se ajunge, adesea, chiar și la completiva
directă.
De ce? Din mai multe
motive: întâi de toate, pentru că se trece mult
prea repede peste noțiunile de teorie, a nu se înțelege toceală. Există
niște elemente foarte clare-propoziția subiectivă constituie în frază o realizare propozițională a subiectului, adică îndeplinește funcția de subiect al regentei sale. Prin contragere se păstrează
sensul , obținându-se subiectul. El este partea principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului.
În privința topicii, se știe că propozițiile subiective care servesc ca subiect unor predicate exprimate prin verbe personale, precedă , de obicei, regenta.
Există și cazuri, când subiectiva urmează regenta, dar aceste situații nu fac obiectul analizei de față.
Dacă elevul avea dubii, în privința accentului , a importanței subordonatei respective, adică , dacă ar fi fost tentat să o identifice ca fiind predicativă, contrasă într-un nume predicativ, el , candidatul, avea posibilitatea să se folosească de alte noțiuni de teorie: propozițiile predicative se găsesc, în mod obișnuit, după propoziția regentă.
Deși, în asemenea situații, nu se recomandă contragerea, rămâne încă o posibilitate de verificare- importanța încărcăturii semantice a celor două sintagme- ceea ce mă jenează și dificultatea.
Accentul cade pe construcția ceea ce mă jenează , care este subiect pe lângă predicatul este răsfoirea.
Așadar, propoziția secundară subliniată este propoziție subiectivă.
În privința punctuației, subiectiva și predicativa nu se despart de regentele lor prin virgulă, o excepție existând în cazul subiectivei-Cine învață, acela câștigă!( vezi pronumele demonstrativ acela)
Așadar, propoziția secundară subliniată este propoziție subiectivă.
În privința punctuației, subiectiva și predicativa nu se despart de regentele lor prin virgulă, o excepție existând în cazul subiectivei-Cine învață, acela câștigă!( vezi pronumele demonstrativ acela)
Recunosc că demersul poate părea complicat- se întâmplă așa, pentru că elevul nu este învățat la timp să vadă lucrurile în plan total- textul literar sau non-literar.
El aplică analiza doar pe bucata respectivă. Enunțul dat spre analiză poate crea confuzii.
Menirea examenului este aceea de a-i departaja corect pe candidați.
Menirea examenului este aceea de a-i departaja corect pe candidați.
Să ne întrebăm cine și de ce greșește?
Să căutăm, mai degrabă, soluții corecte.
După ce am scris postarea, am tras cu ochiul la „persoanele„ care o citesc.
RăspundețiȘtergereAșa am ajuns să aflu ce spun pe internet diverse persoane- elevi sau adulți care solicită să se acorde 6 puncte și candidaților care au considerat că propoziția este predicativă.Din păcate, argumentele aduse sunt cam șubrede, unele chiar eronate. Dureros este că unii elevi își citează profesorii care au „intervenții„ total greșite.
Mi-am amintit , de fapt , îmi amintisem de dimineață că , în urmă cu mulți ani, pe când abia îmi începeam cariera, la o teză cu subiect unic s-a dat spre rezolvare o frază, care a pus mari probleme.
A fost solicitată atunci intervenția academicianului Alexandru Graur, care a găsit că sunt posibile soluții duble.
Textul era următorul, l-am tot repetat, ca să mi-l amintesc cât mai bine-
„Și una e1/ să mori la datorie2/, când te izbește un glonț sau o schijă3/, și alta este4/ să fii legat de stâlp5/ și să te execute plutonul de execuție6./
Discuții au provocat prop.2,5,6.Ele sunt subiective, dacă predicatele regentelor-1,4 sunt expresii verbale impersonale=una, alta e.
Dacă în regente se consideră că „e „ este tot copulativ, dar subiectele sunt- una, alta, prop.2, 5, 6 devin predicative.
Exercițiul dat spre rezolvare ieri era grilă. Dacă aș fi fost candidat, aș fi rezolvat fraza așa cum am simțit-o.Cu argumente.
Limba română permite discuții justificate.
,, Ceea ce ma jeneza este dificultatea rasfoirii.''
RăspundețiȘtergereSubordonata este subiectiva.
Exista elemente de relatie subordonate, care INTRODUC subiectiva. Printre acestea aflandu-se si - pronumele si adjectivele pronominale relative:cine,care, ceea ce,cati, cate.
Dupa mine, e clar ca lumina zilei!
L
Luli,
ȘtergereÎntr-o lume în care între adevăr și minciună granița se poate anula într-o clipă, subiectiva are toate șansele să se îmbrace în predicativă.
Știi ce-mi vine acum în minte? dacă ar fi să -și asume cineva întreaga stare de neliniște care i-a cuprins pe cei afectați direct de cele petrecute, cine ar ridica mâna să spună- eu am ales textul, fără să rezolv exercițiul?
Aș putea să zic și eu ceva, așa, la subiect. Cum ar fi că cine pregătește copilul nu poate să îl și examineze, pentru că nu o va face niciodată corect. Sau că nu poți face o departajare „națională” pe criterii subiective și secvențiale (ar trebui evaluată toată cunoașterea, în întregime).
RăspundețiȘtergereDar, mai bine mă refer direct la temă: În propoziția „Venea o moară pe Siret”, subiectul este Venea, pentru că răspunde la întrebarea: Cine omoară pe Siret?
Eu cred că ar trebui să fii un profesor perfect- bine pregătit profesional, corect, iubitor în sensul cel mai pur , cinstit, cu tine și cu școlarii tăi, ca să-ți poți evalua elevii just. Fără urmă de subiectivism.
ȘtergereAdică să-i „trimiți„ la examen cu inima deschisă, fără teama că nu vor fi diferențe între ceea ce ai pus negru pe alb în catalog și ceea ce va apărea pe lista rezultatelor de la examene.
Că or fi și dascăli aproape de acest portret nu neg, chestia este că, în ultimii ani, notele nu mai reprezintă nicicum reflectarea realității.
În cele mai multe situații, se acordă pe criterii , nu greșesc, nu exagerez, imorale. De aici până la ceea ce vedem nu este prea mare distanță.
Copilul trebuie verificat, înainte de orice formă de examinare de către un profesor străin.
Complet dezinteresat.
Departajarea națională este o bâjbâială, din nefericire.
Cât despre titlul cărții sadoveniene și analiza pe care ar fi făcut-o un nefericit candidat, sunt de acord că există asemenea situații. De multe ori , m-am delectat adunând „perle școlărești„, apoi, conștientizând că respectivii copii au niște probleme grave de gândire , analiză, sinteză, am renunțat să le mai văd în latura lor distractivă..
încă un gând, dacă îmi este permis. Normal ar fi ca orice examinare să arate ceea ce știe examinatul, nu ceea ce nu știe. Astfel, introducerea probei comentate aici ar fi fost făcută cu scopul de a se afla cine știe ce este aia o propoziție subordonată subiectivă. Dacă acesta a fost procesul de pregătire al testului, atunci ori proba a fost aiurea, în sensul că dă mai mult confuzii decât informația dorită, așa cum am zis aici, ori sunt prea puțini cei care chiar știu ce este aia o propoziție subordonată subiectivă și pot să o identifice corect într-un test.
ȘtergereCa să vă răspund, mă întorc în timp- când am dat primele examene, am trăit mari, mari bucurii! De ce? Îmi demonstram și poate că demonstram și altora ce știu, cine sunt eu. Încă țin minte subiectele!//
ȘtergereAu trecut anii, am ajuns profesoară- prima comisie din care am făcut parte a fost la unul dintre marile licee pe atunci, astăzi colegiu .Ce teze, ce copii extraordinari! Se scriau teze de câte 10 pagini. Și ce dacă memoraseră, știau ce și cum să redea! La gramatică, subiectiva era floare la ureche.//
Tot despre fraze- cred că între timp a uitat sau nu vrea să mai discutăm , mă refer la fiul meu cel mare, care a recunoscut într-o împrejurare, fără să-i cer s-o spună că n-ar fi ajuns atât de bun.. dacă n-ar fi învățat la timp gramatică.
Noi știm- dumneavoastră și eu și alții care chiar iubesc școala - că gramatica, asemenea geometriei, luminează mințile. Creează niște cărări luminoase în minte.//
Da, asta cred că ar trebui să „demonstreze „ un examen de admitere- cât a reușit un copil să adune bine, corect, adică ce este el într-un anume moment din viață. Ce poate face el din tot i-au dăruit alții și din ce a „cules „ singur.
Subiectiva, doar o știm, domnule coleg, este cea mai grea dintre toate subordonatele. Ar trebui să fie un fel de biruință pentru copilul care demonstrează că nu are dubii în privința ei.//
Se gândește cineva- mă refer la cei care organizează concursuri- că examenul este o inițiere?//
Vom apuca să trăim ziua când școala va fi pentru cei mai mulți locul dorit?
Servus
ȘtergereO postare extrem de necesară, mai ales acum, în zilele astea în care încep să iasă la iveală marile lacune ale învăţămîntului.
E limpede că nu mai merge cu "las că merge şi aşa".
Nu mai merge nicidecum aşa.
Şi eu îmi aduc aminte că profesorii mei nu mă obligau să memorez ci, se străduiau să mă facă să înţeleg. Îmi aduc aminte că la o teză de matematică, pentru că uitasem formula de la o integrală în loc să rezolv exerciţiul (de copiuţă nici nu se punea problema) am dedus formula. Evident, am primit nota zece!
Şi deşi recunosc că uitasem raporturile propoziţiilor în frază, citind aici, mi-am reamintit cu relativă uşurinţă ce învăţasem atunci, destul de bine.
Să sperăm că semnalul de alarmă a fost tras la timp.
Bună ziua, Tibi!
ȘtergereCum spuneam, „intrările „ pe blogul meu, de când am postat, conțin întrebarea- ”primesc 6 puncte dacă am luat predicativă„?
Mă tot gândesc la tinerii care astăzi, îndrumați de către profesorii lor „cer„. Chestia asta a devenit, cum să-i zic- normală, adică, dacă nu-ți convine ceva, nu contează dacă ai sau nu dreptate, ceri. Nu ți se rezolvă, se ajunge în stradă sau la tribunal..
Să spun că mă îngrozește faptul că tot, absolut tot, se poate pune sub semnul neseriozității de către oricine? Da, mă îngrozește realitatea în care trăim..
p.s. un tânăr- elev sau profesor- citind aici o să spună că suntem niște „ comuniști„..
:)
RăspundețiȘtergereaproape ca scriu cu frica... :)
imi aduc aminte ca ti-am cerut ajutorul, "deducand" eu prin mijloace specifice securitatii de alta data ca esti profesor...
m-ai corectat uneori, lucru care m-a bucurat, pentru ca asta cred ca este frumos, sa ne tinem de mana pe drumul catre nestiut...
dar acum, aici, e "meserie pura" si nu am avut curajul sa scriu!
dar acum, imboldit de "profesor", spun:
candva am fost un elev silitor, dar asta a fost in mileniul trecut! unde e gramatica? Dumnezeu mai stie, eu nu!
cunostintele, daca au fost, s-au estompat... scoala a evoluat, eu sunt tot mai impletit cu lumea veche, asa ca e normal (cred, desi... nu e normal) sa fac greseli!
crezi ca am inteles mult din ce ai scris?
am inteles asa: daca scriu mai putin, fac mai putine greseli!
cate am facut in comentarioul asta? nu le numara si pe cele de "litera mare" ca si asa scriu cu frica...
zi frumoasa sa ai!
Cum adică să scrii cu frică? ce crezi că eu sunt Petrache Lupu?? hi! hi!
ȘtergereAflă că atunci când „Îndreptarul ortoepic, ortografic și de punctuație„ avea dimensiunea unei cărți, îl purtam în poșetă zilnic. Dacă aveam dubii, îl deschideam , cum aș fi deschis cartea de învățătură. fără vreo jenă.Nimeni nu este atotștiutor..
Chiar în clipa asta, am încheiat o conversație telefonică cu o colegă, foarte bună profesoară de limba română, revoltată de ceea ce vede pe un post TV, unde se încurajează ”revolta „ elevilor.
Ce spun eu este ceea ce i-am spus și ei- propoziția din fraza dată spre rezolvare la testare este SUBIECTIVĂ. Fără alte comentarii.
Tu întrebi unde este gramatica pe care ai învățat-o. Este în ceea ce faci atât de bine!
FELICITĂRI!
- S-a decis:subiect ambiguu, barem corect!
RăspundețiȘtergere- "90% dintre experti ne spun clar ca este o ambiguitate, 100% recunosc ca aceasta este propozitie subiectiva".
Intelege cineva ceva din aceasta ambiguitate clara?
Eu cred ca este vorba de curajul de a recunoaste o greseala si de a o corecta...nu?
L
Luli,
ȘtergereChiar în clipa aceasta, pe un post TV vorbește ministrul interimar al MEC, care , pe de o parte , încurajează contestațiile,dar anunță că baremul nu se schimbă, ceea ce este corect, pentru că propoziția este SUBIECTIVĂ.
Marele, inepuizabilul Caragiale ar avea soluție-CURAT MURDAR
„O scrisoare pierdută„, actul III, scena 1, Farfuridi. Iată dar opinia mea. (în supremă luptă cu oboseala care-l biruie.) Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis!
(Aplauze în fund, sâsâituri în faţă. Farfuridi coboară zdrobit, ştergându-se de sudoare, şi merge în fund.)
Eu nu înţeleg ceva: de ce actualul sinistru al culturii dă vina pe ministrul Funeriu?
RăspundețiȘtergereAcestea sunt chestiuni care mă depășesc, Tibi.
ȘtergereVAAAAAI! Tinerii in fata ministerului scandeaza: PRE-DI-CA-TI-VA si ''Liviu-n Plop'' e somat sa dea un raspuns clar, daca nu, pac la razboiu'!
RăspundețiȘtergereCei 30000 de ''predicativi'' vindicativi vor da in judecata onorata institutie.
Mai, ''fratilor'' profesori,voi care ati purces la crearea subiectelor acestui examen,va intreb: n-ar fi fost mai nimerit si logic, ca sa va limitai voi,strict, la programa clasei a VIII-a, fara sa mai creati ambiguitati inutile?
L
Luli, Subiectul este , categoric, din materia clasei a VIII_a.
ȘtergereZău că ar fi absurd ca un tânăr să fie absolvent de gimnaziu și să nu fi învățat sintaxa frazei. Doar știi lucrul acesta.
Că sunt alte erori în programă, nu contest. Am spus-o de multe ori. Doar că am strigat în pustiu.
Nimeni nu dă doi bani pe părerea unui profesor, dacă nu face politica vremii.
Dacă aţi fi fost candidat, rezolvaţi fiindcă sunteţi adult. Însuşi faptul că acordaţi atâta spaţiu detbaterii denotă că subiectul era mult prea greu pentru vârsta copiilor. Pur şi simplu, umilitor.
RăspundețiȘtergereAm acordat atâta spațiu abordării subiectului, pentru că așa ar fi trebuit abordată tema de către oricare profesor care se respectă.
ȘtergereCare vrea, cu adevărat, să-i învețe carte pe elevii lui.
Exact! Mulţumesc pentru acest răspuns, Gina.
ȘtergereTibi, mă înclin!
ȘtergereExplicatiile domnului’’ Liviu-n Plop’’ imi par halucinante si suprarealiste:
RăspundețiȘtergere1) Sa faca elevii contestatie.
2) In urma contestatiei nu se schimba nimic.
3) Nu va fi afectata repartizarea.
4) Nu conteaza daca cineva ia 9.20 sau 9.70.
5) Greaua mostenire e de vina.
Neica, halal sa-ti fie!
L
Tocmai de asta mă și gândeam la Domnul Caragiale, dragă Luli!
ȘtergereGina,
RăspundețiȘtergereEste normal sa existe un grad de dificultate intr-un examen de departajare.Acesta nu este un extemporal unde ,,impusti'' un 5 , ci un examen de admitere, in liceu.
Stiu ca SUBIECTIVA, nu are TOPICA.
Ortografic, ea se termina cu PUNCT, nu cu SEMNUL EXCLAMARII.
Atunci, cine-i pune pe acesti ''predicativi'' s-o contorsioneze si... vor IZBANDA?!
L
Luli,
ȘtergereAm înțeles de la o colegă că o doamnă- profesor universitar ar fi spus că fraza este „ambiguă„.
Această afirmație a ”dat apă la moară„ tuturor celor care au greșit.Unuii au greșit, pentru că nu știau care este varianta corectă, adică au scris la întâmplare.//
Știu cum se întâmplă , deseori, am discutat cu elevii buni, care făceau greșeli.
Ei sunt tentați să creadă că nicio frază nu se „dă „ întâmplător, că trebuie să aibă o „ chichiță„.
Se întâmplă așa, pentru că nu sunt învățați să judece, să descompună judecățile, ca la matematică.
Vezi, vina este pe undeva, pe la mijloc.
Mai draga, sa-i lasam pe cei de la Institutul de Lingvistica ’’ Iorgu Iordan-Al.Rosetti’’(aflat sub patronajul Acad. M.Sala) sa se ocupe ei, de tot felul de ,,fineturi lingvistice’’ da, la nivel de institut, dar aici, la nivelul clasei a VIII-a, avem de-a face –fara tagada- cu o propozitie subordonata subiectiva.
RăspundețiȘtergereDixit!
L
Măi dragă,
ȘtergereNe-am întors de unde am plecat. Adică, subordonata s-a studiat în clasa a VIII-a și este SUBIECTIVĂ!
Bravos!
Buna seara, doamna Gina.
RăspundețiȘtergereAm citit cu emotie si m-am simtit eleva. Regret enorm de mult, ca viata, a fost atat de dura cu mine si nu v-am avut eu profesoara, de Limba Romana si Gramatica, pe dumneavoastra, doamna Gina.
Nu as mai fi facut, atatea greseli. Asta este, trebuie sa-mi duc crucea, pana la capat.
Eu, va doresc o seara minunata, doamna Gina! :)
Ștef,
ȘtergereMă emoționează gândul tău!
Totuși, în clipa aceasta , încerc o mare dezamăgire- nu, pentru că li s-ar da unor copii niște puncte, nu.
Din primul examen al vieții se face un meci.
Seară bună!
:)
RăspundețiȘtergereDacă bieţii de ei au luat "dificultatea" ca şi subiect(de discuţie, la orice examen), normal că le-a ieşit predicativă, de ce să ne mirăm?
Adevăratul subiect(pe care nu l-au luat în serios) era/este "disconfortul". Disconfortul pe care-l dă răsfoirea cărţii... de gramatică.:P
Olly,
ȘtergereExact așa au stat lucrurile - mă refer la acei copii care chiar au judecat `situațía`. În condiții de examen, rareori, când se ivește vreo situație , precum cea de față, îți poți da seama, ca profesor care analizezi o teză, dacă respectivul copil scrie ceva „instinctiv „ sau pentru că judecă.
Dacă argumentează, este clar că el știe carte.
În cazul de față, contragerea se făcea doar mental, pentru PROBĂ, nu în timpul delimitării și al analizei.Nu pornim de la CONCLUZIE, pornim de la IPOTEZĂ și demonstrăm.
Am avut trei profesori excepțíonali de Limba română, cărora le datorez ceea ce sunt, primul în gimnaziu, Gheorghe Fulga, ceilalți doi, în facultate: Marin Z. Mocanu- ani mulți a predat la Sorbona -și Gheorghe Dragomirescu, autorul câtorva manuale esențiale de Limba Română.
De la domnul profesor Mocanu am învățat că NU SE FACE CONTRAGEREA în analiza frazei- analizezi ceea ce ți se dă și apoi compari„încărcătura semantică„, respectiv accentul.
Principiul de bază, pentru înlăturarea oricărui dubiu, este TOPICA.
La ce bun să o inversăm? Așa ajungem să inversăm totul...
Dacă verbul copulativ, oricare ar fi fost el,era situat între două propoziții, fără vreo virgulă, ar fi existat dubii.
Chiar și atunci, ar fi „câștigat„ topica. Cealaltă variantă , predicativa,rămânea doar o posibilitate de interpretare.
Mulțumesc frumos pentru logica ta limpede!
Păi, în ultima vreme, Gina, se tot mută topica în ţara asta. O mută fiecare cum vrea, se câştigă sau se pierde în justiţie din motive de topică. Se schimbă guverne, pică, se urcă altele, din motive de topică...ş.a.m.d.
RăspundețiȘtergereChiar, o să scriu un nou text pe această temă. :))
Deşi, mai toate textele mele ironizează locuirea provizorie în topică. Dar încă n-am tratat cu toată atenţia locuirea provizorie în topică în cadrul ăsta politic, atât de arzător azi. Ca şi ieri, ca şi alaltăieri. Ca şi mâine, din păcate.
Suntem un popor de ghicitori. Ghicitori în scrum! :)
Este atât de crud adevărul meditației tale, Olly.Asta este- fiecare își are topica lui..și din atâtea topici, multe strâmbe, iese ceea ce se vede la tot pasul. O lume pe dos. O spun cu destulă tristețe.
ȘtergereSă fii iubită!
DOAMNEEEEEEEEEEE cata mafie exista in tara noastra ,i-as impusca pe toti care fac legile curului ,ieri am auzit la stiri tv ca s-a propus sa voteze parlamentul ca elevii sa nu mai poarte tel. la scoala ,eu as fi de acord cu asa ceva ,insa sa desfiinteze calculatoarele din clase si prof. sa-si lase tel. in cancelarie ,ptr. ca nepotul meu a facut poze la toti profesorii cum sta pe calculator si pe tel. si nu le explica lectiile la obiectul respectiv,apoi acuza elevii ca nu invata ,poi daca vrei ca elevul sa invete ,nu sta dracului la calculator si elevii se uita pe pereti ,sa fie ptr. toti legea ,as vrea sa fiu eu Presedintele tarii ca as face egalitate financiara si legi care sa fie aplicate ptr. fiecare cum trebuie nu unii fura si altii rabda ,asa si cu elevii pai tot din cauza profesorilor nu invata copii,eu as prefera sa le bage uniforme sa nu isi mai arate fetele formele ca sa se uite profesorii dupa ele ,aici gasesc vinovati si parintii ca vezi Doamne sa se duca fiecare cu ce are ,nu,nu sunt de acord ,ar fi de preferat disciplina scolara ptr. elevi dar si ptr. profesori ,iar profesorii cand un elev nu a inteles din carte dupa cum le da lectiile sa invete singuri ca ei au treaba pe calculator si intreaba a doua oara sa explice ceva ,ar trebui sa le explice ,nu sa-i bage vorbe in gura ca de ce ,,nu este atent'' pai unde dracu sa fie atent daca prof. nici nu explica si sta pe calculator
RăspundețiȘtergereSa fie laborator de calculatoare cand au nevoie de invatat ceva sa le arate nu sa fie in fiecare clasa ,deci asta as face eu ,as desfiinta calculatoarele din clase ,elevii sa nu aiba tel. la ei dar nici prof. sa nu aiba tel. la ei sa le lase inkise in cancelarie.Profesorilor le este teama ca elevii ii pozeaza ce fac ei pe calc. si nu dau explicatii la elevi .Asta e adevarul care nu vrea nimeni sa-l recunoasca .Vor salarii mari ? intai sa isi faca meseria cu adevarat de profesor nu l-a intins mana si mai nou spun ca elevii nu invata ,le pune note mici ca sa se mediteze la profesorul respectiv ,pai daca acei parinti nu au posibilitate sa pregateasca un copil ,obligatia ta este sa explici elevului ca sa poata invata ,nu sa stea pe calculator sau tel. in clasa.