artă care adună talazurile mării într-un pahar, oglindă care
face frumos tot ce este deformat,
chip al sufletului, creație ritmică a frumuseții în cuvinte, Eminescu o
numea trandafir ce crește în potir de
aur, Grigore Vieru o considera secretul creierului scăpat din gura inimii.. un filozof spunea că
este spunerea Ființei.
Că pune stăpânire pe suflet, că te inundă când te aștepți
cel mai puțin sau că la temelia ei stă un talmeș-balmeș, un
ghiveci, un soi de supă primordială în
care intră de-a valma și imaginația și
orgoliul, că e o adunătură generală, pentru că este viul în a cărui textură intră cele mai felurite și contradictorii ingrediente, cum
spune Monahul de la Rohia,
Poezia
este în toate.
Poezia
este în toate.
Cea mai limpede
dintre definiții mie mi se pare cea pe care
a dat-o Salvadore Quasimodo poezia este
revelarea unui sentiment pe care
autorul îl crede interior și
personal, dar pe care citirorul îl recunoaște
ca fiind al său.
Am citit mai multe
poezii astăzi.
Aleg două, nu chiar la
întâmplare.
Prima, Cei ce cară- autoare poloneza Anna Kaminska, 12 aprilie 1920/10 mai 1986.
A
scris 15 cărți de versuri, 3 volume de comentarii biblice și multe traduceri
din latină, ebraiacă, franceză și din
diverse limbi slave.
Așadar,
Cei ce cară piane
La etajul zece
Dulapuri și coșciuge
Un bătrân cu un vraf
de scânduri șchioapătă dincolo de zare
O femeie cu un
gheb de urzici
O țăcănită care împinge un cărucior
Plin cu sticle de votcă
Ei toți vor fi ridicați
Ca o pană de pescăruș
ca o frunză uscată
Ca o coajă de ou o foaie de ziar
Fericiți cei ce cară
Că aceia vor fi ridicați.„//
Ana Blandiana, Cine
dintre noi
Când pleciNu știu care dintre noi doi a plecat,
Când întind mâna
Nu știu dacă nu mă caut
Pe mine,
Când îți spun: te iubesc,
Nu știu dacă nu mie îmi spun
Și mi se face rușine.
Odinioară
Știam cum arăți,
Erai
Nespus de înalt și de subțire,
Știam de unde-ncepi
Și unde mă sfârșesc,
Iți găseam ușor
Buzele, gâtul,
Clavicula dulce,
Umărul copilăresc.
Demult, îmi amintesc,
Eram doi,
țin minte cum ne țineam de mână...
Cine-a fost
înfrânt dintre noi?
Cine-a putut să rămână?
Singurul trup este al tău
Sau al meu?
Și mi-e atât de dor
De cine?
Numai tăcând,
Cu ochii-nchiși, cu dinții strânși,
Mai pot să te distrug
Cu greu
În mine.//
Cine-a putut să rămână?
Singurul trup este al tău
Sau al meu?
Și mi-e atât de dor
De cine?
Numai tăcând,
Cu ochii-nchiși, cu dinții strânși,
Mai pot să te distrug
Cu greu
În mine.//
Citești
poezie, când?( șirul întrebărilor este nesfârșit..)
p.s. nici nu știi ce pierzi, dacă nu-l asculți pe A. Rieu!!
p.s. nici nu știi ce pierzi, dacă nu-l asculți pe A. Rieu!!
Citim poezie, citim. Și recitim, și cităm... :)
RăspundețiȘtergereabia ieșiți din fructe
m-a dus deasupra acelui oraș
să văd cum sclipește podul sub apă
mă ținea în brațe și felia cu aripile ca niște schele de macara
soarele
trebuia să îmi curăț bine cătarea unei amintiri
cum ar fi pervazul lung pe care stau înșirate niște mere
ca niște clape de pian
putea fi o inițiere pentru singurătate
o sârmă unde acrobații stau pe ciuci și plâng
dar a rămas o îmbrățișare pe scara rulantă în stația de metrou obor
și un sărut în plină inimă
(stefan alexandru ciobanu)
Arcadie dragă, mie îmi place poezia, îmi place să citesc dimineațá și-mi place să ascult ploaia, citind, cum se întâmplă acum.
ȘtergereAm ales tot Blandiana, deși nu este preferata mea. Îmi place de o vreme-
Ana Blandiana - Descantec de ploaie
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Înnebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei,
Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfârsit,
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Îmi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, înalta,
Îmi place sa le rup firele si sa umblu cu ele în dinti,
Sa ameteasca, privindu-ma astfel, barbatii.
Stiu ca-i urât sa spui “Sunt cea mai frumoasa femeie”,
E urât si poate nici nu e adevarat,
Dar lasa-ma atunci când ploua,
Numai atunci când ploua,
Sa rostesc magica formula “Sunt cea mai frumoasa femeie”.
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua
Si-mi sta bine cu franjurii ploii în par,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vânt
Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Esti departe plecat si eu te astept,
Si tu stii ca te-astept,
Sunt cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept
Si totusi astept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti fulgerator,
Toti trecatorii sunt îndragostiti,
Si eu te astept.
Doar tu stii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile, înnebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei…
Vrei să spui că ai ascultat și muzica? nu te cred.
RăspundețiȘtergereBuna seara, doamna Gina!
RăspundețiȘtergereTotul este absolut superb. Andre Rieu este un MAN SHOW, il ador si ador spectacolele sale in aer liber care pur si simplu te inalta!
Eu citesc si recitesc poezii zilnic... am sa va las si eu ultima poezie pe care am citit-o astazi.
Nu plange!
Citesc in ochii ei durere,
Si ma gandesc ca nu-i de-ajuns
Sa aiba atat de multe daruri,
In sufletu-i de nepatruns.
Mai trebuie si-un strop de soare,
Sa-i incalzeasca inima,
O picatura de iubire,
Sa schimbe-n bine viata sa.
De-ar intelege ca in viata,
Trebuie s-astepti si sa iubesti,
De maine viata ei s-ar umple
De fericire, ca-n povesti...
Dar cand ai varsta tineretii,
Si viata e la inceput,
Ai vrea sa schimbi marea cu muntii,
Sa faci ce nimeni n-a facut.
"Copila mea, iubirea mea,
Asteapta si nadajduieste,
Si vei vedea ca rand pe rand,
Tot ce-ti doresti, se implineste.
Nu-ti frange aripile-n zbor,
Ca zborul tau se intrerupe,
Planeaza sigur si usor
Si calea dreapta nu se rupe.
Ai suferit prea mult, deodata,
Din lacrimi poti face ocean,
Dar nu uita ce-a spus odata,
El, inteleptul indian.
Tagore a spus ca fiecare,
Isi are suferinta lui,
Si-a lui din toate-i cea mai mare,
Mai mare nu-i a nimanui.
Ca orice om spune astfel,
Si-n felul lui are dreptate.
Dar nu uita copila mea,
Si lectia de demnitate."
poezie de Iulia Comaniciu
O seara minunata va doresc doamna Gina si un sfarsit de saptamana relaxant! :)
Ai un fel special de a lăsa urme line, dar profunde, Ștef!
ȘtergereMulțumesc frumos!