O zi cu de toate- ploaie și soare, nori și băltoace, bomboane și cărți, desene pe străzi, concursuri și premii.. fie și măcar pentru o zi, am fost copii.
Copii mici, copii mari, tot copii se cheamă că suntem.
Copiii cuiva.
Pentru că, orice s-ar zice, cătă vreme părinții au viață , ești copilul lor.
Indiferent de vârstă.
Copiii cuiva.
Pentru că, orice s-ar zice, cătă vreme părinții au viață , ești copilul lor.
Indiferent de vârstă.
Are cineva o vorbă.. când nu mai ai mamă, nu mai ai nimic..//
V. este medic, foarte căutat chirurg, născut, crescut, într-un sat, la o aruncătură
de băț de locul nașterii mele. Are două fete. Mari. Ca și băieții mei.
Odată, la o petrecere, pe atunci toți ne luam copiii cu noi, era pe vremea ailaltă, copiii, vreo opt la număr, se jucau
în camera vecină, noi povesteam câte în lună și-n stele, ascultam BoneyM, Abba, Tom Jones la magnetofonul Tesla, cumpărat cu pile ..
Dansam fără pantofi, să nu deranjăm vecinii, îi culcam pe copii, cam înghesuiți, adormeau ei până la urmă.
Se întâmpla să prelungim petrecerea până în zori, ațipeam și noi, pe rând.
Dansam fără pantofi, să nu deranjăm vecinii, îi culcam pe copii, cam înghesuiți, adormeau ei până la urmă.
Se întâmpla să prelungim petrecerea până în zori, ațipeam și noi, pe rând.
La o asemenea petrecere, V. m-a certat că-i
permit fiului celui mare să ne spună tu.
Ai fi îndrăznit tu ( adică eu) să i te adresezi așa unuia
dintre părinți?//
Au trecut anii, suntem deja bunici, ne vedem rar, nu
știu cum i se adresează lui nepoții, mai ales cei de peste Ocean.
Mi-a rămas în
minte seara aceea.
Și copiii noștri bucălați, împărțindu-și cuburile, maimuțoii ( era plină
casa de figurine), revistele Rahan,
tractorașele de plastic roșu, cățeii
fără codițe.
Tata și mama sunt în sufletul meu .
Icoane.
Icoane.
În dimineața
asta ploioasă, cu gândul la ei, am dăruit
vecinilor vase noi , lumină și flori. N-am avut albăstrele. Au pus orhidee.
Și nu le-am spus tu. //
Să-mi fi citit cumva cineva gândul ? mi-a trimis o poezioară,
nu știu cine este autorul..
Ce zici?
Servus, Gina!
RăspundețiȘtergereNu ştiu cum este mai bine. Noi l-am învăţat pe fiul nostru să fie politicos nu doar cu noi ci, cu toată lumea. Nu ne spune nici tu, nici dumneata. Ne spune simplu, tati şi mami deşi se apropie de 30...
- - -
Nu ştiu autorul acestei poezii.
Dar este din păcate, dureros de adevărată.
Nici eu nu știu cum e mai bine..poate că niște biete cuvinte nu reușesc să definească atitudinea, starea..
ȘtergereCe este esențial, zic eu, ar fi deosebirea dintre generații..
Buna seara doamna Gina.
RăspundețiȘtergereM-a emotionat foarte tare poezia si-am lacrimat.
Eu cred ca respectul pentru parinti, nu sta neaparat in pronumele de politete pe care-l folosesti.
Eu am un verisor, a terminat facultatea, e medic si de cand a inceput el sa vorbeasca, pe mama sa si tatalui sau, ii striga pe nume, auzindu-i pe bunici cum ii striga. Asa s-a obisnuit si asa le-a spus. Pe mama lui o chema Maria, iar pe tatal Florea. Si asa ii striga " tu Mariuta" si " ma Flore", insa, i-a iubit foarte mult si niciodata nu i-a suparat, cu absolut nimic. Le-a adus numai bucurii.
Cand a cazut mama lui la pat, paralizata, numai el s-a ocupat de ea zi si noapte, pentru ca unchiul meu, era si el foarte bolnav, si mai avea o sora care locuia la sute de km de el.
O spala peste tot, o pieptana, o schimba de haine si i le spala si niciodata nu i s-a parut o povara pentru el.
Matusa, mereu plangea cand mergeam in vizita la ei, pentru ca ii rusine de el.
Chiar daca niciodata nu i-a strigat mama si tata, i-a respectat foarte mult, prin faptele lui. Anul acesta s-au stins amandoi parintii lui, unul dupa altul la un interval de 14 ore unul de celalalt. Si-i plange foarte mult.
Va multumesc mult, pentru imbratisari, pe care vi le intorc inmiit si pentru flori... sarut mana doamna Gina! :)
O seara minunata va doresc, doamna Gina si-un sfarsit de saptamana relaxant si plin de bucurii. :)
Da!
ȘtergereMultă frumusețe în ceea ce povestești, Ștef! Cred că în cazul acesta toți au fost norocoși. „ tu Măriuță„, „mă Flore„ par a fi forme de alint, de mare iubire. După cum au evoluat lucrurile, copilul a fost grijuliu și iubitor de mic. Poate că s-a maturizat mult prea devreme. Oricum, el este un om excepțional!
Ceva absolut emoționant. Asemenea situații sunt excepții.
Cred că și cazurile în care nu există nici respect, nici iubire între copii și părinți sunt tot excepții.
Vreau să cred că, în general, relațiile familiale sunt firești.
Seară bună îți doresc!
Nuantele intre ,,tu”, ,,dumneata’’ si ,,dumneavoastra” sunt reglate , cred, din batai de inima, fiindca, fiecarui pronume ii gasim adresa, in inima noastra.
RăspundețiȘtergereL
Frumos, Luli!
ȘtergereȘtiu pe cineva care spune „ tălică „ mai frumos decât cea mai frumoasă politețe!
Am auzit in cateva familii formula asta de adresare, si mi s-a parut un pic nefireasca. Nu stiu daca este, neaparat, o forma de respect, cand i te adresezi tatalui sau mamei tale cu ''dumneavoastra''. In ziua de azi, cred ca se mai intampla doar izolat, si poate in familiile de la tara, unde respectul inca mai traieste, in diferite forme. Pana la urma, nu vad nimic gresit, poate doar un pic exagerat. Poezia e foarte frumoasa, intr-adevar! Imbratisari, Gina. A ta, Gabriela! :)
RăspundețiȘtergereGabi,
ȘtergereȘi eu zic că este exagerat și nesincer, la urma urmei, să-ți spună copilul „ dumneavoastră„..( acum). Recunosc, n-aș fi îndrăznit să le spun părinților mei „ voi„..
Să fii iubită!
Mi-a placut mult sa va citesc! Ce nostalgie am de muzicile pe care le-ati pomenit!
RăspundețiȘtergereCat despre tutuit, mi s-a spus ca atunci cand m-au adus acasa, le ziceam parintilor numai usted. Usted in sus, usted in jos.Pe urma cu trecerea anilor m-am obisnuit cu tutuitul...
Ești adorabilă, Vera!
Ștergere„Usted in sus, usted in jos„- mor de râs!!!
Şi noi ne adunam, în tinereţe, cu diferite ocazii. Şi ce frumos era. Toată lumea se simţea bine. Şi noi, babacii de mai târziu, dar mai ales copiii. Astăzi, copiii mei au vârsta pe care o aveam eu atunci. Ocazii de a se întâlni cu alţii de vârsta lor sunt şi acum destule. Nu i-am văzut să o facă. Şi aud că nici copiii celor cu care ne simţeam bine în tinereţe nu prea se întâlnesc. Alte vremuri...
RăspundețiȘtergereFrumoase versurile. Şi melodia.
Să aveţi o zi minunată!
Nu vi se pare că oamenii se înstrăinează, chiar în familie?
ȘtergereAm nostalgia meselor cu multe rude , de sărbători! Fiecare aducea ceva- nu se vine cu mâna goală într-o casă de om, zicea bunica..
La plecare, primeau ceva , orice- un măr, o bucată de cozonac pentru cei de acasă..
cu timpul, până și felicitarea a fost înlocuită cu un telefon. Sau mai repede, cu un sms.
Sau , și mai repede cu sms, gata luat din telefon.
Mă bucur că ați ascultat și muzică!! hi! hi!
Duminică plăcută vă doresc!
Frumoasa poezia si trista, in acelasi timp. Ma gandesc la copiii mei- baiatul imi spune "matale", fara sa-i fi impus vreodata asta, fata imi zice "tu". Sper sa nu ajunga niciodata sa-mi spuna "a batrana"!
RăspundețiȘtergereKris, fii sigură că nora îți va spune- „scorpia„,„ mă/sa„ și câte alte alinturi se var mai crea între timp.
RăspundețiȘtergereSă dea Domnu să greșesc!
Să fii iubită de copii!( și nu numai)