un oraș

 ca multe altele din țara asta. 

Îi aparțin de niște ani buni.  Într-un fel, și el îmi aparține,  nu  chiar mereu.

   Ne armonizăm frumos în serile de joi.

Știi cum este?  un colț de lume se rupe de agitația deseori stupidă, agresivă,  a realității, pleacă de acasă ,  se uită, poate ca și mine la zborul  fără teamă al porumbeilor din Piața Milea, ascultă zarva  ciorilor care către asfințit se adună  în  copacii de lângă Biserica Sfântul Gheorghe..oamenii despre care vorbesc  se fac că nu- i mai  observă  pe   maidanezii  toropiți de căldură, strecurându-se  molatici printre   pantofi cu toc,  pantaloni cu dungă impecabilă,  rochii ușoare, pentru a ajunge la  concert.

 Cum a fost aseară?

Chiar vrei să afli? Dacă -ți spun că a fost superb, o să zici că exagerez.

 Treaba ta! Poți să crezi ce vrei, dar, închide ochii pentru o clipă, îmaginează-ți- o scenă mare, că este mare scena din cs, o scenă pe care s-au așezat într-o ordine perfectă  mai mult  de  200 ( două sute)  de artiști.

Corul simfonic Cluster Chorus Vox  Armonica Pitești, D.G.Kiriac Pitești, Ion Ionescu Topoloveni,Orfeu Curtea de Argeș, Liceul de Artă Pitești, Școala Populară de Artă Pitești- bărbați și femei, neplătiți, oameni care iubesc muzica,  oameni cărora nu le este indiferentă partea nevăzută a vieții.

Ei și  orchestra Filarmonicii!
Solist-Roman Manoleanu, pian.

 Doamnele și-au pus cele mai elegante rochii negre , dantelă, voal,  pantofi înalți, coafuri degajate, domnii   poartă papioane..

Armonie, alb și negru , un dirijor-Tiberiu Oprea, care arde, un regizor –dirijor coordonator , de zile mari-Silviu Manolescu.

Și publicul- sensibil, cald, cât să nu  înfierbânte și mai mult  atmosfera.

W. A. Mozart-Concertul pentru pian nr. 21 în Do major, andante  este partea care  îmi place mult de tot, apoi- Verdi, Corul  fierarilor, din Trubadurul, P.I. Ceaikovski- Canțonetă napolitană din Lacul lebedelor, ,F. Mendelssohn, Nocturnă din Visul unei nopți de  vară, K.M. Weber, Corul  vânătorilor,  der Freischutz, G.Verdi, Marșul triumfal  din Aida, G.Bizet, Selecțiuni simfonice din Carmen, G.Verdi, Va pensiero, din Nabuco.

Cum a fost? 

 O explozie de bucurie pe care eu, cel puțin, am trăit-o fără rețineri, am fredonat -  câteva piese îmi sunt foarte dragi și cunoscute,  le știu din anii de liceu, am  trăit  total  starea de  vis  pe care  sunetele țí-o pot picura  direct în suflet.

Dirijorul  ne-a încurajat,  lumea a fost relaxată,destinsă,  bucuroasă,  vacanța începe  pe adieri  absolut  extraordinare.

Realitatea poate fi trasă pe sfoară.

Trebuie doar să vrei!

Într-o lume nebună, artistul, rău  plătit, foarte rău, mai sărac poate decât  ieri, mai nesigur decât a fost vreodată, își pune sufletul pe tava  uriașă, care suntem noi.

Oamenii sunt  dornici să  simtă  că , încă, există frumusețe.

   are fericirea  legătură ce muzica?