luni, 3 decembrie 2012

lucrurile pe care eu mi le-am dorit ,

nu le-am putut obține niciodată  cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poți să lupți pentru tandrețe?
Sau pentru duioșie?
Cel mult  poți să le aștepți. Octavian Paler

 Clasa a III-a. Într-o școală de țară, la vreo  șase kilometri de oraș. Ora de religie-Raiul și Iadul.
Doamna profesoară, sub treizeci de ani, povestește-râuri  cristaline,  livezi înflorite,  mese întinse cu bucate alese, muzică divină,  iarbă  deasă și moale, păsări minunate, susur de izvoare, ghirlande  și  fluturi, fântâni  colorate..așa este Raiul, copii.

 Cazane cu smoală fierbinte, diavoli cu furci înroșite în foc, balauri cu gheare ascuțite,  prăpăstii adânci, dinți  lungi de oțel,  urlete înfiorătoare, flăcări și fum, tunete și fulgere.. acesta este Iadul, copii.
Boby ascultă.

Inima i s-a făcut mică de tot. Lacrimi lungi  i se adună în barbă.
-Doamna, și cățeii ajung în Iad? când  mor, unde se duc  sufletele lor?
- Stai, dragă, jos, nu mă întrerupe!
  Ora de muzică i s-a părut o veșnicie.
A venit într-un suflet acasă, s-a oprit direct la cotețul lui Puf, cățelul  cel mic, cules de pe stradă, când a fost  în oraș, cu mama lui.
A convins-o  să-l ia în mașină. S-a cam împotrivit ea, dar n-a putut să cedeze, Boby a insistat atât..//
Copilul  cuprinde  cu  ambele mâini căpșorul pestriț  cu ochi de mărgele , își lipește fața de  botișorul umed.
Fericit, cățelul  își agită  codița  mătăsoasă.

În bucătărie, bunica așază masa.
 Zadarnic îl  îmbie ea cu supa cea mai gustoasă, copilul  plânge  în hohote.
-Bunico, tu trebuie să fii  mai  bună și mai deșteaptă decât ea, nu vreau s-o mai văd, să te duci tu la școală în locul meu, tu  trebuie să știi cum e cu  Iadul și cu Raiul...
Bunica este fosta mea colegă, ne-am întâlnit ieri din întâmplare, am vorbit despre  una, despre alta, și uite așa am ajuns și eu să mă gândesc la tema asta, pentru că Boby , încă, așteaptă un răspuns.
Tu ce părere ai?

10 comentarii:

  1. Vaaaai, inca se mai preda asa ceva la scoala???? De fapt, nu sunt multi ani de cand cea mare a mea venea de la orele de religie, terifiata ba de una ba de alta...:((.

    Toate animalele ajung in Rai, daca e sa cred in asa ceva. Nu cumva sa ii spuna baietelului altceva...

    Imbratisari Gina, n-am mai trecut demult pe aici, am fost tare tare ocupata. Acum am putin timp si am intrat sa te citesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce bucurie, Salmi!!
      Dacă ar fi chiar adevăr ce spui, toți micuții iubitori de animale ar fi foarte fericiți.

      Mă gândesc adesea la familia voastră de școlărițe de toate vârstele. Mult succes vă doresc!

      Ștergere
  2. Buna seara, doamna Gina!
    Copiii sunt asa usor de manipulat si atat de usor li se poate implementa o idee in memorie.
    Noi am fost invatati inca de mici ca iadul e doar moartea si absenta lui Dumnezeu, iar raiul e viata vesnica alaturi de Dumnezeu. " Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnica în Iisus Hristos, Domnul nostru." - Romani 6:23
    Iar pentru ca Dumnezeu sa fie mereu alaturi de noi trebuie sa respectam si sa aplicam cu sfintenie, Decalogul lui Dumnezeu, din Exod 20. Asa am fost invatati noi.
    Baietelul Boby, poate sta linistit pentru ca, toate animalele ajung in rai, pentru ca ele cand au fost create, nu li s-a dat si ratiune, iar greselile lor sunt iertate.
    O seara minunata va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cât de simple par lucrurile așa cum le vezi tu, Ștef!
      Uite, am deschis „Biblia„ la întâmplare, pagina1265, Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel,, capitolul 3..Știi ce spune?
      Toți oamenii, fără osebire, sunt păcătoși„.

      Să-ți cer să comentezi?

      Ștergere
    2. Cu certitudine este asa, doamna Gina! Nu exista om fara pacat! Oricat te-ai stradui sa nu pacatuiesti, apar acei N factori care te ispitesc. Ma cert de foarte multe ori, pe mine insumi, ca ma las prada ispitei si pacatuiesc.
      O noapte linistita va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

      Ștergere
    3. „Vrednic de credință este cuvântul!”
      Epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel, cap.1/11

      Seară bună, Ștef!

      Ștergere
  3. Eu cred ca ne ducem cu totii acolo unde nutrim, asa dupa cum ne e sufletul. Iar animalutele sunt mult mai bune ca oamenii, deci cum sa nu se duca ele in Rai? Asa sa=i spui lui Bobby... Si sa-i mai spui sa nu mai planga, ci sa fie mai bine fericit si vesel ca are o familie frumoasa si un catel... Acesta este Raiul.
    Ma ingrijoreaza aceste subiecte de conversatie la religie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Parcă ne-am fi vorbit, Acuarela dragă, chiar asta i-an transmis și eu lui Boby, prin bunica lui!
      El și surioara lui au doi căței, și i-au „împărțit„ frățește1
      Despre subiecte spui? ar fi multe de spus, mă opresc la „Vrednic de credință este cuvântul„!

      Să fii iubită!

      Ștergere
  4. Un om nacajit, ce sa spun. Amu, sper ca i-o trecut supararea, daca e sa judec dupa numele catelului, Puf, nici o suparare nu poate sa tina prea mult in jurul unei astfel de vietati...o seara-dimineata buna, Gina draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Irina,
      Sunt atât de drăgălași copiii în oricare dintre situații s-ar afla- cu un strop de tandrețe, un grăuncior de umor, le poți dărui totul! Sau le poți nărui citadela albastră.
      Da, micul nostru „om năcăjit„ are universul lui de gânduri. Acolo se intră pe vârfuri.
      Cu dragoste!

      O zi însorită îți doresc!

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.