iubițí ce vreți,

 dar iubiți!

Peste câteva zile  va împlini  94 de ani, s-a născut la Galbeni, Bacău,   14 decembrie 1918.

Înainte de a împlini  90 de ani  își pregătea un rol nou.

O piesă de teatru cu un singur personaj. Actor în propria piesă, maestrul Radu Beligan a adus  în faţa spectatorilor o poveste fascinantă despre cariera sa de peste 70 de ani în teatru, fidel  lui însuși,  artei, crezului artistic, ferindu-se de  capcanele presei, dăruindu-se profesiei  cu noblețe, tratându-și colaboratorii la fel, indiferent că  era vorba despre actori, sufleuri,  cronicari, dramaturgi, tehnicieni, machiori Şi ei au fost profesorii mei, a spus artistul. 

Teatrul e plin de mistere. Un gest, o privire, o deplasare, o simplă schimbare de orientare a corpului actorului distrug echilibrul dintre personaje. Mistere, mistere… De ce o zecime de secundă de ezitare anulează cea mai explozivă replică? 

De ce tusea unui spectator poate distruge un moment de artă construit cu trudă?

 Ion Sava şi George Vraca au avut nişte reacţii violente în asemenea cazuri.

 Învăţăm mereu, învăţăm din orice, a continuat maestrul, amintindu-l pe Cezanne, care, în 1906, cu un an înaintea morţii, spunea: Cred că am făcut unele mici progrese, dar de ce atât de greu şi atât de târziu? 

Și continuă  Marea izbândă a îndelungatei mele vieţi este că mi-am păstrat până azi starea de elev. 

Această filosofie de viaţă ar fi benefică şi la scara vieţii sociale. Căci marea bătălie în societatea în care trăim nu se dă între bine şi rău, ci între inteligenţă şi prostie.

 Iar forţele prostiei sunt demenţiale şi se înghesuie zilnic în sticla televizoarelor. 

Tristan Bernard obişnuia să spună: ignoranţa face progrese.

  În ultima vreme, foarte multă lume îi pune deja obositoarea întrebare Care este secretul longevităţii dumneavoastră? 
 Cât încă mai am răbdare să răspund spun că, după mine, secretul biblic al longevităţii este iubirea.
 Cred că suntem pe pământ pentru acest lucru unic, să iubim. Repet adesea celor ce vor să mă asculte: iubiţi ce vreţi, dar iubiţi. Nimic nu este mai dezastruos decât infirmitatea inimii.
 Şi, fiindcă am acest prilej, daţi-mi voie să vă declar că vă iubesc şi pe dumneavoastră, spectatorii, care m-aţi făcut ceea ce sunt şi care sunteţi adevăraţii mei profesori .
Ştiţi ce spunea Socrate când era întrebat  De ce înveţi să cânţi la liră când tu te pregăteşti să mori? şi el răspundea  
Ca să ştiu să cânt la liră înainte de a muri..