lectura obligatorie

Am citit un material emoționant, ca rezultat al unui interviu, la care a răspuns din suflet  o  mare doamnă, cunoscută celor  care iubesc Arta conversației. Este vorba despre scriitoarea  Ileana Vulpescu.
Presărat cu multe exemple, materialul  este oglinda  fidelă a unei realități  dureroase, spectacol la care noi  participăm, fiecare în felul  său, spectatori sau  eroi. 

 Aseară, cam la aceeași oră, pe două posturi tv, am zărit, în trecere,  două greșeli, scrise cu litere mari: Cine înșeală? ( corect- înșală), Când va dispare hoția? ( corect-dispărea).
 O moderatoare cu pretenții spunea  mi-ar place ( corect-plăcea)  să mai veniți pe la noi..

Din materialul doamnei Ileana Vulpescu am extras  doar partea privitoare la  cum  se(mai) vorbește românește..//

„Degradarea morală e direct proporţională cu cea lingvistică?
 Mai deunăzi, la televizor, am auzit o cititoare de prompter spunând În liceu se aflau doisprezece fete. Se învaţă foarte prost româna-n şcoli, dacă nu reuşeşti să-i înveţi pe copii că doi şi doisprezece au feminin. E singura limbă romanică în care se-ntîmplă acest lucru. Doisprezece femei, doisprezece ceasuri...
 E o epidemie, o avalanşă de incultură.
 Nimeni nu mai zice azi loc, zice locaţie, fără să-i treacă prin cap să se uite într-un dicţionar francez sau englez să vadă ce înseamnă.
 Am citit într-un ziar acum câteva luni ceva referitor la Camilla Parker Bowles, care la a nu ştiu câta aniversare a căsătoriei cu Prinţul Charles, şi-a fracturat perineul de la piciorul stâng. Altcineva, la televizor, spunea, dorind să se refere la perigeu, tot perineu!
Dacă nu ştii, nu vorbeşti!
Am mari dubii în privinţa absolvirii unor şcoli. După părerea mea, îmi pare rău c-o spun, dar nu eşti neapărat intelectual dacă ai o diplomă universitară. Profesor, Iorgu Iordan, îmi spunea Ai să vezi dumneata c-or să fie mai mulţi doctori decît miliţieni! ...
 Se merge pe linia minimei rezistenţe. Nu le mai pasă nici profesorilor, nici elevilor, nici studenţilor! E un dezinteres din partea ambelor părţi. Primii zic: ce să ne mai batem capul cu ăştia, că tot nu-s buni de nimic!?, ceilalţi: ce să mai învăţăm toate prostiile astea, dacă poţi deveni miliardar doar ştiind să te iscăleşti?
Nu pot să nu fac comparaţie între ce se auzea înainte de 89 la tv şi la radio şi ce se aude acum. Tu, ca angajat al unui post de televiziune, ai nişte obligaţii.În ceea ce spune cel pe care-l inviţi  nu poţi să intervii, treaba lui, mai ales dacă e-n direct. Pretenţia mea către angajat vine. Dacă ar căuta într-un dicţionar sau pe internet, ar afla cum se pronunţă toate numele proprii. Am fost uimită s-aud la un post de radio: Azi se împlinesc nu ştiu câţi ani de la naşterea lui Gai de Mopezan. El fiind Guy de Maupassant! Sau Riceard Uagnăr în loc de Rihard Vagner (Richard Wagner, desigur!). A dat telefon o doamnă şi le-a atras atenţia în direct: Este totuşi un compozitor neamţ, cum puteţi să-i pociţi numele? Răspuns: doamnă, dar e moda anglizantă!....". E moda tâmpeniei şi a inculturii, aş spune.
Situaţia limbii  române este deplorabilă!
Chestia asta cu limbile străine poate pot s-o înţeleg, e mai puţin gravă decât batjocorirea propriei limbi!

  În Franţa, posturile radio şi tv sunt sancţionate cu amenzi grase atunci când folosesc cuvinte străine, în loc să folosească cuvinte franceze. În Franţa sistemul lor de monitorizare audio-vizual este atât de performant şi de drastic, încât atunci când detectează ceva în neregulă, îi întrerupe pe loc.
 La noi care ar fi soluţia ieşirii din această criză?
La noi, în afară de pile, proptele şi o piesă de mobilier prin care se trece, se ajunge şi în mod cinstit, printr-un concurs, într-un asemenea post? Asta e problema: dacă din 20 de candidaţi înscrişi la concurs, câştigă al 21-lea, care nici nu s-a înscris, unde ajungem?
 Dacă aşa se obţin posturile, n-avem de ce să ne mirăm că pe unele produse cărora li se face reclamă, apar aberaţii de genul brânză bunăcioasă, piersică gustăcioasă, marea ieşeală etc. 

Nişte analfabeţi care cred că inventează ceva.
 Când a murit, acum un an, preşedintele Poloniei, am auzit la televizor: E un spaţiu în faţa catedralei, care comprimă nu ştiu câtă lume.. (Poate cuprinde.) Ce să mai vorbim despre expresia greşită fără doar şi poate, care e de fapt fără dar şi poate? Adică adversativ şi dubitativ.
Lucruri analizate logic, ca de exemplu mai exact şi mai corect. Le-am întâlnit si la persoane foarte  cultivate.  Ne întoarcem la unşpe trecute fix?
- S-a gândit,  Ileana Vulpescu să pună toate astea-ntr-un roman?
Nu ! Încă scriu despre oameni care mai ştiu carte. Deocamdată  îmi acord o pauză.
Am mai constatat ceva. Acum nimeni nu se duce să-şi depună un curriculum vitae, ci un sivi(CV) şi pariez că majoritatea lumii nici nu ştie ce-nseamnă.
 Nimeni nu se mai duce să-şi ducă undeva o autobiografie, ca să fie angajat aplică. Aplică pentru un job!
Aplică era ceva ce se pune pe perete.
 Mă indispune profund când aud de brandul de ţară. Bine că ne-am procopsit cu o frunză, care este brandul de ţară. Măcar dacă era şi Eva pe-acolo.
Eu nu pot să dau explicaţia pentru apariţia acestor aberaţii decât că, poate, la început a spus cineva ceva în glumă şi pe urmă s-a luat în serios. Eu i-aş sfătui, să nu mai facă greşeli, să pună mâna pe o gramatică a limbii române şi să nu se sfiască să umble în dicţionare.
Astfel, poate n-o să mai auzim, chiar şi printre persoanele care au absolvit Filologia, expresii de genul cărţile care le-am cumpărat, "m-am dus la servici.
Eu le tot spun, când am ocazia, că-s nişte cuvinte în limba română, ca viciu, oficiu, ospiciu, serviciu etc. care au această formă. Nu zici m-am dus la ofici, nici am fost la ospici, nici mi-am luat un servici de masă.
Pe mine mă surprinde câtă încredere au în ei aceşti oameni şi câtă lipsă de dubiu în ceea ce priveşte limba română. Aş retipări Gramatica greşelilor, de Iorgu Iordan.
O carte de consultat, nu de ţinut în casă, pe post de mobilă.
Văd un dispreţ faţă de cine mai vorbeşte corect. O nepăsare de genul "lasă-i p-ăştia să vorbească. ne uităm în gura lor? Nişte babalîci depăşiţi, o generaţie expirată.
Poate aşa şi e.
 Dar până să expire ei, îi inspiră pe alţii.
Ce modele să mai aibă cei tineri?
 Cînd bordelul e o mănăstire faţă de politică; şi cînd la televizor şi prin gazete sunt aproape numai obscenităţi, când se cultivă doar incultura ?„