Cei mai mulți ne petrecem zilele bucurându-ne de lucruri fără să facem verificări, ne recuperăm energia pierdută, ne îmbărbătăm singuri sau între noi, atunci când ne mai împiedicăm. Există și răutate.
Prea multă chiar. Astăzi mi-am făcut timp să văd pădurea la ea acasă, nu doar privind-o din balcon.
Cineva, fie el un edil, fie un simplu lucrător, creează ceva. Sădește un copăcel pe marginea drumului.
Vine un altul și zdrobește cu bocancii lui grei creația.
Stau și mă întreb, te întreb și pe tine: ce motivație să aibă, ce demoni să-i tulbure mintea, încât să maltrateze frumusețea, să o strivească?
Mare durere am simțit numărând nouă copăcei uciși de o mână Rea..
Ce trist că nu mai ştim să avem grijă de natură şi mulţi avem pretenţia ca ea să aibă grijă de noi, vrem recolte bogate şi cât mai multă exploatare, păcat că nu apreciem ceea ce avem...
RăspundețiȘtergereM-a întristat foarte imaginea, chiar nu ştiu ce inimă ar putea face aşa ceva...
Mai întâi, am văzut doi copăcei frânți.Mi-am zis că se vor fi bătut niște zbanghii și, în turbarea lor,i- au izbit. Câțiva pași mai încolo, alți copăcei erau retezați.
ȘtergereNu exagerez, am simțit că în locul lor,s-ar fi putut afla niște copii.
Nu înțeleg cruzimea.
Iaţionalul nu poate fi explicat; problema constă în prea marea toleranţă la faptele antisociale; dacă răufăcătorii de toate felurile şi mai ales de toate nivelurile ar şti cu precizie că vor fi pedepsiţi cînd sunt prinşi, numărul lor s-ar reduce semnificativ; iar cu vremea, rezultatele ar fi la fel de spectaculoase şi la noi, cum sunt şi în alte ţări.
RăspundețiȘtergereAi dreptate.
ȘtergereNu există asemenea legi?
Sau ele sunt valabile doar pentru pedepsirea săracului prins culegând vreascuri?
Cineva imi spunea de "civilizatia occidentala". O spun si o repet de cate ori am ocazia: Civilizatia s-a format prin coercitie. Omul are vocatia distrugerii. Doar prin amenzi usturatoare se pastreaza civilizatia. Restul e poezie.
RăspundețiȘtergere
ȘtergereEu vă cred, că sunt dezamăgită de comportamentul multora.
În școală, există regulament școlar, dar și un regulament al fiecărei unități de învățîmânt.
Elevul care încalcă regulile este sancționat. Sau urmează să fie sancționat.
Se declanșează o întreagă isterie- cineva îl apară, părinții îl apără, învățătoarea spune că în clasele I-IV era foarte cuminte.
Respectivul scapă. Crește. Crește strâmb. Și tot așa.. Poate ajunge chiar om politic, bunăoară..
Poate ca ne focalizam privirile unde nu trebuie. Poate ca multimea aceea de "functionarasi si mesteri" merita mai multa atentie. V-ati gandit vreodata ca ati fi un mare comandant de osti, iar in plina pregatire de razboi ati primi o multime de scutiri medicale? Poate vad eu gresit lucrurile.
ȘtergereÎnseamnă că oastea toată este bolnavă, nu?Sau îndărătnică?
ȘtergereCum să mai duci războiul?
Trebuie s-o însănătoșești.
Dar și să renunți la război, greșesc?
Buna seara, doamna Gina!
RăspundețiȘtergereDeseori ma intreb si eu, de ce exista atata rautate? Pentru ce le-o fi buna unora, de-o utilizeaza atat de des? Cand vad in imaginea dumneavoastra, acel copacel rupt, ma intreb, cu ce l-o fi deranjat pe X, de la rupt si nu a putut trece linistit pe langa el. Nu gasesc niciun raspuns! Cred ca totul tine de educatie, constiinta, responsabilitate... Si mai cred ca daca ar exista o lege, care sa impuna fiecarui locuitor al acestei tari, sa planteze/an, asemeni impozitelor obligatorii, un numar de copaci/persoana, nu s-ar mai intampla aceste dezastre cu defrisarile masive sau taieri ilicite de copaci si nici nu ar mai rupe nimeni niciun copacel, asa numai ca trece pe langa el si nu-i place forma sa. Iar pentru fiecare copac taiat, sa fii obigat sa plantezi zece copaci. Va rog sa ma crede-ti si pe la noi sunt taiati copaci iresponsabil, de-i plangi padurii de mila, cat este de ciufulita! Si sunt convinsa ca taietorul de lemne, nu pleaca asa, in padure, la taiat de lemne, fara stirea padurarului. Cred ca totul se stie.
O seara minunata va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)
Ștef,
ȘtergereO să-ți povestesc repede ceva:unul dintre elevii mei, acum student ( s-ar putea să citească pe aici), elev foarte inteligent, era certat rău cu disciplina -bătea, strica, da ce stricăciuni..a trecut prin toate treptele sancționării, așa că situația lui a ajuns în Consiliul profesoral. Directoarea a propus o sancțiune umilitoare.
Am fost revoltată.
Eu voiam ca el să se corecteze, nu să devină mai violent.
M-am tot gândit..știam că tatăl lui făcea dese deplasări în țară.( amândoi părinții erau ingineri)
L-am chemat pe domnul inginer și i-am spus să aducă niște pomișori, pe care mai mult decât rebelul lui fiu să-i planteze în parcul din fața școlii.
Am zis eu- peste ani, când va trece pe acolo, se va mândri..
Omul m-a ascultat, a promis ..Am rămas cu promisiunea.
Elevului i s-a scăzut nota la purtare, era în primul semestru, așa că, potrivit regulamentului, până la sfârșitul anului școlar sancțiunea a devenit nulă, el primind, pe cel de-al doilea semestru, nota 1o.
Eu i-am acordat nota, pentru că așa scria în regulament.
Viața curge..
Trist. Omul are il el o latura distructiva. E mai simplu sa faci rau decat bine. Iar apoi intervine educatia din familie. Exact ca si in exemplu elevului tau. Daca parintii ar fi fost interesati de corectarea greselii copilului lor ar fi colaborat cu tine si l-ar fi pus sa sadeasca pomisorii, stimulandu-i respectul si responsabilitatea pentru ceva viu. Dar nu au facut asa. Deci clar ca problema de atitudine era din familie.
RăspundețiȘtergereDe cand sunt in Germania admir padurile de aici. Copaci de zeci de metri inaltime, fara nici o exagerare. Nu au crescut in scurt timp ci in zeci de ani. Padurile sunt ingrijite si protejate, ca dealtfel tot ce e viu. Pentru orice vietate este respect si grija. Nemtii astia ''seci'' si ''reci'', care nu se omoara sa stea la barfe si isi cresc copiii in disciplina, au totul pus la punct. In schimb, am vazut ca se cumpara lemne pentru camin, taiat gata, din Romania la pret de nimic. Iar noi distrugem si vindem totul pentru ca nu avem respect fata de ceea ce natura ne-a dat. Aceta e si motivul pentru care nu ne respectam noi intre noi. Avem impresia ca ni se cuvine ce avem si ca avem ca optiune suprema distrugerea, fara a fi trasi la raspundere pentru consecinte.
Gabriela,
ȘtergereAm traversat în câteva rânduri noua ta țară. Toată admirația! Am văzut pădurile mai verzi și mai înalte parcă decât în alte locuri, le-am văzut și pe cele vieneze, frumoase, tăiate de cărări , ocrotite de pereți de sârmă. Da, se simte un anume fel de înfrățire disciplinată cu natura. Și nu doar la voi. În Portugalia unde sunt dese incendii, pădurile renasc, sigur că durează, dar omul îi este dator naturii.
Pădurea copilăriei mele era atât de frumoasă, parcă atunci lumea nu fura, văd cu ochii minții niște femei bătrâne ducând legături de lemne , fie în spate, fie pe creștet, dar erau vreascuri..
Educația? nu trebuie lăsată doar pe „umerii„ școlii și ai societății- când aduci un copil pe lume, ai mari responsabilități.
În cariera mea m-am întâlnit cu tot felul de situații, multe frumoase, copii buni, frumoși la minte, dar și la suflet, părinți implicați, dar și cu oameni ciudați mi-a fost dat să mă intersectez.
Uite, este târziu, și totuși o să-ți povestesc ceva: erau în clasa a VII-a, Marinescu și Diaconu, primul, fiu de muncitori, celălalt fiu de ingineri. S-au bătut într-o pauză, Diaconu a căzut , s-a lovit de partea din fier a băncii( așa erau acum vreo cincisprezece ani băncile). I-a sărit un dinte.
Nu-ți spun ce spaimă am tras- salvarea, medici etc.
Tatăl celui lovit a venit la școală să-i scoată un dinte lui Marinescu.Asta îi era pretenția!
Nu s-a întâmplat, până la urmă, dar a fost una dintre cele mai dure experiențe, și pentru mine, și pentru elevii mei.
Asta este lumea, așa este construit omul- un amestec de bine și de rău( parcă mai mult).
p.s.n-o să-ți vină să crezi- Diaconu este medic stomatolog.
Celălalt este militar, am auzit că a plecat undeva, în afară.
Se intampla ceva ciudat cu caracterul romanilor. Nu cred ca am fost asa mereu. Poate criza a ascutit tensiunile intre paturile sociale. Poate banul i-a facut pe cei mai dotati financiar sa se creada superior facand excese. E o noua ''cultura'' sau viziune generala care crede ca banii pot subtitui orice si pot cumpara orice iar daca nu ai bani nu contezi. Cand eram in tara i-am tratat pe ce din jur cu respect si bunsimt si de cate ori am avut ocazia i-am ajutat fara pretentia unei compensari ulterioare. Nu mi s-a raspuns mereu pozitiv ba de multe ori, cei carora le-am facut bine mi-au intors cu rau. Pe fiu meu l-am crescut in aceeasi mentalitate. Am spus mereu ca ori am eu ceva ori m-am nascut unde nu trebuia. Putini sunt cei car pleaca din tara de drag. Am plecat si eu, constransa de situatia de acolo si am ramas suprinsa sa constat ca aici lucrurile functioneaza normal. As putea povesti multe despre asta dar unii ar putea crede ca am cazut in admiratie si am uitat de unde am plecat. Nu e adevarat. Si sa mai punctez ceva. Nimeni din cei care ma cunosc aici, si incerc sa razbat prin proprii puteri nu ajutata de altii, asa am facut mereu, nimeni nu m-a tratat injositor ca sunt romanca. Si nu am sa uit niciodata de unde am plecat.
RăspundețiȘtergereLucrurile sunt mai complicate, înclin să cred. Sigur, banul a creat mari discrepanțe între oameni, nu doar între categorii sociale, pentru că au „răzbit„ unii, indiferent de ce origine/școală/educație au.
ȘtergereSunt însă și indivizi cu „funcții„ mărunte- funcționari. vânzătoare, asistente,infirmiere, secretare, profesoare etc. care nu mai au niciun dumnezeu. Se comportă arogant, te lasă să aștepți, te ignoră, pur și simplu..Ca să obții o informație, pentru că pe net nu ai nicio șansă, te duci undeva, de exemplu la firmele astea de cablu, televiziune etc..stai, aștepți, în picioare, pentru că există un singur scaun, al persoanei care a „prins „ocazia, aștepți , și deodată te cuprinde furia- tipa își verifică mailurile, crezând că oricine care vine acolo este mai prost decât ea.
Sau vânzătoarea fumează în timp ce-ți spune „ nu avem„..
Primul oraș străin pe care l-am văzut, cu vreo zece ani înainte de 89 a fost Praga. Am fost uluită. Ce lume frumoasă, civilizată, ce mod de a trata omul..L-am revăzut în primăvară! Zău că nu mi s-a părut mult prea diferită lumea de cea londoneză, mă rog, păstrând proporțiile..
Eu zic că tu chiar trebuie să povestești, zică cine ce va vrea să zică, poate se mai lipește câte ceva..
Binele şi răul au existat de când lumea. Cain şi Abel au fost fraţi. Cineva chiar a zis că : »Răul este necesar. Dacă el n-ar exista, nu ar exista nici binele. Răul este unica raţiune a binelui . Ce ar fi curajul departe de primejdie şi mila fără durere. »(France, jard.88) Nu pricep prea bine, dar cine sunt eu să judec lumea ? Este cine să o judece, pilda « grâului şi a neghinei » ,arată şi când se va face aceasta. Poate că lumea asta este sita care cerne pentru lumea de dincolo ?
RăspundețiȘtergereAtunci, ce să facem ? Să stăm resemnaţi, şi să privim răul ? Ne stă oarecum la îndemână educaţia. Dar şi ea socotesc că stă rezemată pe trei stâlpi : familia şcoala şi biserica. Dacă unul lipseşte ,educaţia-i şchioapă. Dacă toţi sunt şubreziţi atunci şi educaţia-i şubredă.
Dar putem noi să judecăm părinţii, pentru purtarea copiilor ? Avem atâtea exemple de părinţi iluştri cu copii deadreptul răi sau nepricepuţi ! Avem exemple şi de dascăli iluştri si oameni educaţi dar « lichele » Biserica-i şi ea, cu oameni...
Atunci ce să facem ?
« Să nu ne lăsăm biruiţi de rău, ci să biruim răul cu binele » ! (romani 12,21)
Da! Am citit cu atenție comentariul.
ȘtergereÎnainte de asta, aveam în minte o posibilă soluție, ivită din lectura unor proverbe, pentru că, de câte ori mă aflu în impas dau fuga la ele. Acolo , în doar câteva vorbe, se ascund experiențe și situații multiple „bine faci, bine găsești, rău faci, rău găsești„, ”rău cu ..rău, dar mai rău fără rău”.
Poate că Platon știa el ce știa de a spus că „binele este esențial, răul este accidental„.
Ceea ce am văzut eu ieri este un accident nefericit- cei mai mulți oameni ocrotesc natura, plantează copăcei, adăpostesc animăluțele flămânde .
Din ce ați scris, știți ce am înțeles? că este mai bine să fac bine, decât să mă simt bine, poate că așa chiar ajung să mă simt bine.
Deși binele, ca și răul, ar trebui să se facă pe ascuns, promit că voi face exact ce i-am propus cândva domnului inginer, tatăl tânărului îndărătnic,( cred că atunci nu trebuia să rămân la nivelul ideii, trebuia să plantez eu prima măcar un pomișor)) și anume , în primăvară, voi planta câțiva copăcei în locul celor secerați din răutate.
Mulțumesc!
p.s. nimănui nu-i place colosala muzică a lui Aurelian Andreescu? ce rău..
Ștergere"Frumoasa, esti padurea mea..." Eu nu vreau sa ma gandesc la rau si derivatele sale. Mie mi-e dor, pur si simplu. Multumesc pentru imagini.
RăspundețiȘtergereCând va ninge bogat, mă străduiesc să fac niște fotografii frumoase pentru tine.
ȘtergereSă fii iubită, Crenguța!