cântă cucu...

-bată-l vina/ 

de s-aude-n Bucovina; 

cântă cucu-n Rădăuți/

 de s-aude-n Cernăuți..//

Sunt zile..și zile. 
Văd, aud, prind aproape din zbor gânduri, le aștern, reușesc chiar să le mai cioplesc, recitesc și tot asa.

 Alteori, vorba lui Platon, că parcă mi-a furat ideea.. lucrurile se întâmpla altfel.
( mamă, ce tare sunt! uite unde mă duce gândul-nu te grăbi să mă judeci că m-aș lăuda, cum că-l știu pe filozof din scoarță-n scoarță, nicidecum, am dat peste o carte, de fapt, peste mai multe, căutând niște poezii-cartea se numește~În căutarea unei lumi mai bune~, Karl R. Poper, care știe multe! )
 Ce voiam eu să spun este că, de multe ori, (subliniez și eu ce spune el, citându-l pe filozof)~cele mai bune lucruri pe care le poate spune cineva sunt nescrise sau nu pot fi transcrise prin scriere)

  Ceea ce mă  bucură intens devine imposibil de prins în cuvinte.

Împletesc cununi de stări, gândesc în fraze care, când se  contrazic, când se adună tumultuos, îmi explic și trăiesc momentul, sculptez binele în succesiunea clipelor și, mai presus de toate, trăiesc înalțarea, laolaltă cu alte suflete despre care nu știu mai nimic.

Ma gândeam, în timpul concertului din Duminica Tomii, că plăcerea mea de a asculta interpretări muzicale corale vine  cam de prin al doilea an de liceu, când profesorul nostru,compozitorul Gheorghe Carp,un tip impecabil, ca om, desăvârșit  ca muzician, după ce ne-a  selectat, cu mare grijă pentru cor, a reușit să ne modeleze atât de bine vocile, atitudinea și dicția, că, deși speriați  de avalanșa extemporalelor la fizică și chimie, așteptam orele de muzică și de cor  cu mare, mare drag.

Ca o curățire de teamă!//

Atât de intens am trăit în cele câteva ore, atât de mult am participat cu tot sufletul, că acum vorbele sunt neîncăpătoare.

 Nu știu dacă respectivul concert a avut vreun alt scop în afara celui de a BUCURA lumea adunată acolo- vârste/profesii/educație/instrucție/mediu social- diferite.

Ce știu este ceea ce am simțit: într-o primavară tulbure, cuprinsă de atâta zbucium-
 tot ce este românesc nu piere!

 Un extraordinar cor bisericesc, care a cântat, mai ales muzică patriotică, de s-a ridicat lumea toată de pe scaune, nu doar pentru aplauze, cât mai ales pentru solidaritate în idei!

Debutul „Cameratei Argesis„;22  de tineri, membri ai filarmonicii  noastre, reuniți sub bagheta  vrăjită/ buclucașă/inteligentă/sobră/sensibilă a concert-maestrului Mădălin Sandu; să nu uit  fascinanta apariție a soției sale- naista Gina Sandu- pe cât de pasionată, pe atât de stralucitoare!

Și-

acum este acum-  craiul moților- Nicolae Furdui Iancu!
Am avut un moment de tristețe- nu i se potrivește deloc costumul cu  pantaloni la dungă și cravată asortată, așteptam , din clipă în clipă, să-și schimbe straiele.
 Și s-a întâmplat.
 Înalt ca un  brad, măreț, impecabil!

 Vorbele sunt de prisos. Trebuie să-l vezi și sa-l asculți..apoi , mai vorbim.

Las fotografiile să vorbească( nici ele nu sunt prea reușite, ca  nu am avut un loc  bun în sală)

Cine a participat duminică seară la concert  a  trăit la turație maximă darul de a fi Român.
Cu tot ce înseamnă asta.