Culege,
cu ochii închiși, un pumn de iarbă...sigur vei găsi o margaretă. Dacă îți mai păstrezi sufletul de copil, întreab-o, desprinzând câte o
petală: mă iubește, nu mă iubește...
Ochișori ascunși
cochet sub zimțuite pălăriuțe albe, adunate în petale fragede, dansând în jurul unui strop rupt din marele disc de portocală,își ridică
pleoapele grele de somn, de îndată ce se ivește soarele.
În reverențe deprinse parcă la pension, privindu-l tandru, îi salută voioase trezirea, uitând una de cealaltă.Nici de zborul amăgitor al fluturilor.
Ziua toată își scaldă trupurile zvelte în atingerea blânda a vântului prieten...Și când obosit de prea lunga alergătură a zilei, soarele se rostogolește în crepuscul, spășiți, lujerii grațioși își țin cu greu obrajii bucălați, pregătindu-se și ele de culcare.
Chiar am vazut zilele astea margarete si mi-am amintit de acel "ma iubeste, nu ma iubeste" dar nu m-am gandit sa ii rup petalele din nou.
RăspundețiȘtergereUneori, trebuie sa pastrezi clipa asa cum o primesti-cu tot farmecul ; un simplu gest poate rupe vraja..
RăspundețiȘtergerehttp://youtu.be/eBiEFdE97UQ
RăspundețiȘtergereSonata lunii,
RăspundețiȘtergerede Lucian Blaga
Sonata lunii de Beethoven
e însăşi luna coborâtă pe pământ.
Aşa s-ar crede şi aşa s-ar zice:
luna ce umblă prin păduri,
prin roua-albastră şi prin flori de crini,
şi-alcătuieşte din lumini
amare şi din dulce vânt
Ofelii, Margarete, Beatrice.
Printre acestea te alegi şi tu,
ca o parte din Sonata
ce încă niciodată
nu a fost cântată.
Sărut mâna, doamna Gina.
RăspundețiȘtergereMargaretele dumneavoastră îmi trezesc amintiri foarte frumoase din vremea copilăriei şi a adoleşcenţei.
Am adus şi eu o poezie tare dragă mie.
Pentru cine?
Pe cărările răzleţe
dintre zâmbet şi suspine,
ţi se pune-o întrebare:
Pentru cine,
spune,
pentru cine oare
e atâta frumuseţe,
e atâta gingăşie
într-o floare?
Pentru cine s-ar desprinde
din broaboada
de zăpadă
ghiocelul în april,
dacă n-ar fi ochi să-l vadă,
dacă totu-i inutil?
Pentru cine-n miez de roadă
sorb şi strâng în ei culoare
pentru vara următoare
embrionii
din begonii,
dacă totul e-o-ntâmplare?
Pentru cine-şi ţese-n casă
haină pală
de vestală
cu lumini de diamant
floarea albă de mireasă
daca totul e neant?
Pentru minţile obtuze
de bondari şi buburuze?
Pentru fluturii ce zboară
în zig-zaguri pe afară?
Oare viespile ursuze
sunt iniţiate-n artă?
oare bărzăuni trupeşti,
plini de miere pe musteţi,
sunt sensibili,
sunt isteţi?
Oare-ar sta flămând bondarul
de n-ar fi subtil decorul
şi nu şi-ar abate zborul
în grădinile bogate,
dacă florile de crin
n-ar fi... proporţionate?...
n-ar avea acea prestanţă
ca de clopot florentin?
n-ar avea varietate
de culoare şi nuanţă
de la alb pân' la carmin?
Nu cumva pretind... culbecii
să dezvolte-atâtea specii
rozele şi liliecii?
Nu.
În floare e-un mister!
Floarea e un mesager,
e un martor,
o solie,
e un înger din Eden,
care-aduce-n valea morţii
o înalta mărturire
în culoare,
în proporţii,
în mireasmă
şi-n desen.
Omule cu mintea plină,
du-te-o clipă în grădină,
treci prin văile-nflorite
şi te uită la sulfină,
la bujori, la margarete,
la conduri, la inimioare,
la gherghina din cărare,
la năframa de mătase
ce ne-o dăruie ciclama!
Lasă-te să te desfete
ochi-adânci de violete,
clopoţeii cu trei cupe
şi narcisele trompete
şi ia seama!
Dacă inima-ţi rămâne
ca un bulgăr, ca o piatră,
ca un bolovan în vatră...
leapăd-o
zdrobeşte-o-n cioburi!
sparge-o pe ilău cu dalta!...
şi apleacă-te în rugă
să ceri alta!
Dar de simţi o-nseninare,
un surâs şi o blândeţe,
care vine
să te-aline
de povară,
şi tristeţe,
tu apleacă-te şi spune:
"Surioară,
pentru cine,
spune, pentru cine oare
e atâta frumuseţe,
e atâta gingăşie
într-o floare?"
"Pentru cine?...
Pentru om!
Pentru voi Făuritorul
şi-a ascuns în floare dorul,
în petalele de aur
de fior şi de lumină,
ca în opera divină
să cunoaşteţi
AUTORUL... "
poezie de Costache Ioanid
O seară minunată vă doresc, doamna Gina. Vă îmbrăţişez cu mult drag. :)
Foarte frumos poemul pe care l-ai adus, Stef!I ti multumesc mult!
RăspundețiȘtergereUn elogiu cat o minunata gradina cu flori!
~~Omule cu mintea plină,
du-te-o clipă în grădină,
treci prin văile-nflorite
şi te uită la sulfină,
la bujori, la margarete..`~
Sa fii iubita, asa cum iubite sunt toate florile!