fluturii numara clipe,

 nu ani, si totusi au timp destul..Rabindranath Tagore

Trandafiri galbeni pentru Olguta

 A fost odata o fetita..ce ochi iscoditori, in  culoarea castanelor coapte, ce codite, grijuliu impletite in cate  trei suvite!

Ce mers vioi, ducand

geamantanul doldora de vise, revarsate printre bluze albe, prosoape si cearsafuri, ordonate ostaseste  de mana harnica a iubitoarei sale  mame!
 Se rostuisera acolo, bine inchise,  si cateva borcanele de miere, in care degetele aceleiasi bune mamici  presarasera miez de nuca!

Ce delicii!
Asa ne-am cunoscut mai bine, Olguta si cu mine:  ea venea de la Crovu, eu de pe celalalt mal al Argesului, de la Ungureni.La cei  paisprezece ani ai nostri, aripile ne cresteau direct din suflet,  luam viata in piept, cutezatoare, pline de curaj, temerare!

In internatul de peste pasarela, in seri scaldate intr-un farmec special, la capatul unor zile incarcate de emotii, pricinuite  de nenumarate extemporale, teze si ascultari, mai ales, la  chimie si la fizica, ne faceam loc printre rafturi si valize si deschideam  geamantanele cu bunatati, mirosind a gutui  si a struguri.
Ne rasfatam, mancand pe saturate, povesteam cate in luna si in stele, invatam cantece noi, de pe la alte colege, pana venea ora stingerii..

Dimineata de dimineata, traversam neobosite pasarela, in drum catre scoala, numarand zilele, in asteptarea  doritelor sambete, aducatoare de   reuniuni sau de  invoiri  acasa; urma  inghesuiala din  rata sau , de multe ori, mersul  pe jos, printre  fantasticii aluni ai  padurii Nuciteanca.
Erau  fascinantele noastre odisee de visatoare liceene!

Am impartit , impreuna cu  alte bune colege si prietene, emotiile fiecarui an de liceu.

Ce perseverenta! Cata ambitie!

Olguta nu voia sa-si dezamageasca iubitorii-i parinti, care au inconjurat-o cu atata dragoste!

Si nu si-a dezmintit niciodata angajamentul!

Anii au fugit ca vantul, a venit bacalaureatul, fiecare si-a ales cararea dorita, Olguta a urmat Agronomia,  eu- Filologia, ne-au dus  chemarile si  pasiunile, care incotro...

La intaia noastra revedere-trecusera , deja, 15 ani, de la bacalaureat- Olguta pastra acelasi  ras zglobiu, acelasi farmec  al unei robuste pofte de viata- sotie indragostita si mama, ce mama! mereu mult iubitoare, mereu neobosita!

Ce emotii a avut la deschiderea catalogului, pentru ca sotul ei voia sa-i afle notele..si  a avut serioase motive sa se mandreasca!

S-a intamplat , ca exact in urma cu doua luni, de Ziua Femeii, sa ne adunam opt colege, undeva, in Bucuresti.

 Aceeasi fermecatoare Olguta, exuberanta si hazlie;  ce psihologie rafinata, ce mod special de a -i juca suferintei feste!

 Mandra ca are o iubitoarea fiica, incalzita de grija pe care i-o poarta, daruindu-i alinare, mangaire, tandrete..

Incerc sa nu plang.

 Olgutei nu-i placea tristetea, adora muzica, voia ca lumea sa se bucure,  am aflat mult prea tarziu  ca iubea trandafirii galbeni.

 Fie ca petalele lor sa-i parfumeze drumul printre stele!

Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii!
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri!
Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte-un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.
Vine odată însă vremea
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
Am trait şi n-am ştiut.
Rabindranath Tagore//
Sa-ti fie calea senina,in drumul tau neobosit, Olguta!