voi toate le luati cu voi

Si iar le-aduceti inapoi!

Unele lucruri,  marunte, aparent total nesemnificative, vin de nicaieri, se astern asa, ca o emotie blanda, as zice, fara sa aiba  vreo anume forma de comunicare..

Ieri, ca si astazi, a plouat  cu mici, foarte mici  pauze de inseninare..

Undeva, intr-un sat, la vreo 12 km de oras, chemate prin invitatie scrisa, varstele s-au inghesuit  intr-o sala de clasa. 

Nu stiu cati de acolo  vor fi inteles rostul  constiturii unei asociatii culturale ~Rovine~, de la al carui botez s-au implinit doi ani.

 Cert este

ca oamenii se bucura revazandu-se, mai schimba vorbe, copiii se mai incurca spunand poezii prea lungi, in vremuri asa de iuti, mai lacrimeaza un domn,  cand isi asculta nepoata,  Baiazid  poarta ochelari, ploaia i-a cam turit coroana  lui Mircea, se ciocnesc oua rosii, lumea isi aminteste refrenul~Noi suntem romani~!

~Rovine~..

Sa fi primit Baiazid nu doar palme usturatoare pe obrazul lui  de sultan~purtat de biruinta~ pe locul  mlastinos de la poalele  Odaienilor, de unde, in zilele senine se vad coamele semete ale muntilor, cum poveste un cronicar strain?

Cine stie..//

In drum  catre casa,  imi place sa vad, cocotata in  varful unui stalp de telegraf, casuta unui cuplu de berze.

Or fi aceleasi locatare de acum trei/patru ani,  cand  cuibul s-a ivit acolo, suspendat intre cer si pamant, in curgerea zilelor si a noptilor?

Sa  fie pasarile astea calatoare in  lumea mare dornice sa se intoarca mereu in acelasi loc?

Ploua..

Tin in palma , pentru o clipa,  gandul  ca scriu  despre ceva care  face parte din   fragila noastra universala   fraternitate.