de-aceea te si-ntreb, Stapane

A tot ce-i înca marginit,
Dupa uitare, cum ramâne
Cu partea mea de infinit ? 
 George Tarnea
(poetul iubirii)
10 noiembrie 1945, Sirineasa, Valcea/
2 mai  2003, Bucuresti
 
Balada absentei
Prea departe trupul tău,
Prea aproape disperarea
Că nu pot vorbi cu marea,
Să-nţelegi cât mi-e de rău...

Prin absenţa ta din gând,
Drumu-ntorcerii spre locul
Unde m-am luat cu jocul
Şi ne-am contopit plângând.

Prea aproape starea mea,
Prea departe amintirea
Petrecută cu privirea,
Până a căzut o stea...

Şi te-am pus in locul ei,
Să veghezi, de la distanţă,
Visul fără de substanţă,
Ca o ploaie de scântei...

De la care nu ai cum
Să aştepţi o mângâiere -
Mari iluzii efemere
Şi-un mărunt ecou postum.