Cochetă fără stridențe, suplă ca o gazelă, deschide albumul culorilor de primăvară. Botaniștii spun că s-ar fi ivit încă de pe vremea când dinozaurii
stăpâneau lumea, fiind printre primele flori pe care Terra și le-ar fi împletit în cosițe. 
Unul dintre ei, francezul
Pierre Magnol (1638 - 1715), atât de mult a îndrăgit-o, că a luat-o
de soție...vorba vine: i-a dat numele lui pentru eternitate.
Două state americane- Lousiana și Mississippi -și-au ales-o ca simbol.
În
felul ei suav, erotic, nevăzut/aluziv , magnolia îi spune primăverii
, oricât de nehotărâtă ar fi, „ Bine ai venit!”Frumoasă și nobilă, singuratică, fără să regrete, discretă și elegantă, magnolia ne farmecă ochiul, lunecând în cântecul ei fără note, între vis și realitate!
Superba primă imagine este un dar de la o prietenă dragă,, care și-a însoțit fotografia cu gândurile ei, adunate în metafore:
RăspundețiȘtergere„Magnolia,
o minunăție naturii, cu flori ce parcă vorbesc...!
Pare a fi ruptă din poveste, nu?
Îmi plac miresmele ei impodobite cu ametist...
Ce zici, nu ți se pare a fi regina neîncoronată a frumuseții arbuștilor?”
Da, regină în petale de senzații, pâlpâind sfios la porțile cerului de primăvară;
RăspundețiȘtergereSud
„ Mareaşi muntele vieţuiesc împreună
Şi iarna fuge de căminul lor.
Fluturii ei albi când se aşază pe magnolii,
Pe eucalipţi, pe arborii de camfor,
Pe liniştiţii palmieri ..”
A.E. Bakonsky, fluxul memoriei