Se afișează postările cu eticheta cuvinte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cuvinte. Afișați toate postările

vineri, 21 august 2026

”Ne scapă mereu în viață cîte ceva,

 

 de aceea, trebuie să ne  naștem mereu.„

povești adevărate pentru prieteni.


Mi se întâmplă uneori, fără  să mă fi pregătit pentru  asta, să trăiesc atât de intens clipa, că  mi-aș dori  să o prind în căușul palmei. Și când mi s-ar face dor, să-i pot deschide  zbaterea  aripii.
Și căldura  sufletului.
Îmi plac cuvintele.

De cele mai multe ori, le simt, cum   aș simți  o ființă.  Se adună în ritmuri,  dansează, mă  trimit   așa,  într-un fel de reverie, ele, cuvintele, mă mângâie, mă amăgesc frumos.

  Mătase, zbor, bucurie!
În vremea asta, când august încă  fierbe, mă gâ
ndesc  cu bucuria aceea  cuminte de
fostă elevă, profesoară mai apoi, la  începerea școlii.
 În ciuda  neuitatelor temeri  de  tot felul, când trec pe lângă clădirea  liceului, nu pot să nu mă gândesc la  toamnele îmbujorate, în  romantice pâlpâiri de poeme șchioape, imortalizate în bilețele  roz, strecurate prin spatele pedagogilor.
Este  ca și cum Titu  își adună toamna în gară. Brațul  ruginit al pasarelei poartă urmele trecerii anilor. Nu cred  că  peronul mai păstrează  farmecul de odinioară. Cât despre castanii din preajmă își vor fi uitat și ei mângâierea  pentru perechile de îndrăgostiți, îmbrăcați în uniforme.
Mă gândesc la  ”Babacu„.
Nu râdea niciodată .
Chelia și fața roșie, rotundă, pe care spânzurau ochelarii cu o ramă groasă, cafenie, îl făceau mai de temut decât atitudinea . Ochii mici , cenușii ne țineau atent sub observație , astfel că în clasă nu se auzea nicio șoaptă. 
Adresându-ni-se, asta se întâmpla de câte ori chema la lecție câte doi sau trei elevi, epuiza întreg câmpul lexical al preocupărilor noastre de popor mioritic:" berbeci", "oi", "ciobani"," la păscut", "miei".
Dacă nu folosea creta , cu care în timpul unei ore de curs umplea de două-trei ori tabla , se mișca încoace și încolo, ținându-și mâinile la spate, călcând apăsat cu galoșii care îi protejau pantofii.
Dupa primul trimestru, chimia devenise spaima tuturor elevilor de la clasele de real unde preda . Cine promova la el era un om fericit . Nu exista lecție de zi , așa că- aldehide, cetone, benzen, hidrocarburi, trinitroglicerina- erau teme de care nu aveai cum sa scapi nici în visele tale de adolescent îndrăgostit . Notele primite cel mai des erau cele de 2, unii , mai norocoși, se puteau lăuda cu nota 6 , dacă știau teoria perfect și nu puteau rezolva problema data . Câțiva aleși ai sorții erau răsplătiți cu 9. Ei știau tot.
Pană la sfârșitul anului școlar, toți știam aproape întregmanualul, la orice oră, din zi sau din noapte am fi fost întrebați .
La bacalaureat ne-am ales chimia ca probă de examen, iar notele au fost cele mai bune.
Doi ani ne-a fost diriginte ; nu-mi amintesc să ne fi întrebat vreodată ce vrem să devenim ori să-și fi dorit să afle câte ceva despre noi , despre gândurile și speranțele noastre . La banchetul de absolvire l-am văzut râzând prima oară .
Un  coleg talentat și rebel a compus o epigramă despre Ali-Baba și cei 40 de hoți .
Nu l-am revăzut de atunci niciodată ; niciunul dintre colegi nu l-a mai întâlnit, din câte știu..

M-am gândit de multe ori la orele noastre de chimie din laboratorul mirosind a tot felul de soluții și de substanțe . Un fel de duioșie, amestecată cu un respect  de care n-aș fi putut pomeni în anii de școală , a înlocuit frica pe care o simțeam când trebuia să ies la tablă .
Știu și astăzi câteva formule din chimia organică si anorganică; deseori, am rezolvat, cu fiii mei sau cu elevii cărora le-am devenit dirigintă, când se plângeau de
chimie, probleme de chimie, deși specialitatea mea este una care nu i-ar fi plăcut nicicum fostului meu profesor.
Timpul răbdător a făcut din figura aceea înspăimântătoare un bătrânel , pe care il asociez, zâmbind, ori de câte ori îmi vine in minte, cu porecla pe care i-am dat-o noi în anii de liceu,
 Babacu. .

luni, 28 octombrie 2019

îmi plac cuvintele!

De cele mai multe ori, le simt, cum   aș simți  o ființă.  Se adună în ritmuri,  dansează, mă  trimit   așa,  într-un fel de reverie, ele, cuvintele, mă mângâie, mă amăgesc frumos.
  Mătase,   zbor,  bucurie!
  Uite,  ca în   bijuteria asta  poetică  a lui Arghezi, pe care , după ce am recitit-o, ți-o dăruiesc  cu  farmecul clipei de octombrie!

”Doamne, fă-i bordei în soare,
 Într-un colţ de ţară veche,
Nu mai nalt decât o floare
 Şi îngust cât o ureche.

Şi-n pridvor, un ochi de apă
 Cu o luntre cât chibritul,
Ca-n crâmpeiul lui să-ncapă
 Cerul tău şi nesfârşitul.

Dă-i un fluture blajin
 Şi o broască de zmarald.
Şi-n pădurea de pelin
Fă să-i stea bordeiul cald.

Şi mai dă-i, Doamne, vopsele
Şi hârtie chinezească,
Pentru ca, mânjind cu ele,
Slava ta s-o zmângălească.

Şi când totul va fi gata
 S-o muta la ea şi tata.”
Tudor Arghezi

vineri, 26 septembrie 2014

„cer veșmintele vorbirii..„

motto:  Unde vei găsi cuvântul/   ce exprimă adevărul?
Mihai Eminescu
Fraze hoinare, multe rătăcite printre paranteze, discuții interminabile, pe teme reale sau inventate, serpentine de spumă, voluptatea rafalelor de vorbe,  gheme încâlcite, cine să mai prindă firele, cine să le mai depene?
Se spun atât de multe, se pricepe  tot mai puțin.//

Texte foarte scurte
Robert Tompkins „În căutarea adevărului”
În sfârșit, în acest  sătuc, uitat de lume, căutarea lui a luat sfârșit, Într-o căsuță, aproape prăbușită, în fața focului , stătea„Adevărul”.
 El nu a văzut o femeie mai bătrână și mai urâtă în viața sa.
-Sunteți Adevărul?
Bătrâna a dat din cap , în semn că  Da.
-Spuneți-mi ce trebuie  să transmit  lumii? Ce veste să le dau oamenilor?
Bătrânica a scuipat în foc  și a răspuns:
-Spune-le  că sunt tânără și frumoasă!//
Victor Hugo  a trimis manuscrisul romanului ”Mizerabilii„ editorului său cu o scrisoare  care cuprindea doar ”?„
Răspunsul a fost:”!”
( cea mai scurtă conversație înregistrată,vreodată, prin intermediul  scrisorilor)

vineri, 27 iunie 2014

printre silabe


Este treaba ta daca n-o sa-ti placa gandul meu ; eu am invatat  multe din  intamplarea de aseara, tocmai de asta  ma incumet sa  povestesc.//
Mereu elegant- are grija  sa-si puna in evidenta  mersul suplu de fost ofiter superior- domnul al carui nume  nu l-am retinut, cand si-a ridicat palaria, imi vreme ce-mi saruta mana, mai pe iarna,  in aceeasi statie in care asteptam autobuzul,  lipseste rar de la concertele Filarmonicii.
Aseara, in acelasi loc, fredona  ceva..
Dupa reverentiosul salut, insotit de o magulitoare observatie  despre un anume parfum, imi povesteste, plin de caldura, cat de mult i-a placut  tanara violonista, adaugand cu  nelipsitu-i zambet ca ii vor lipsi serile de joi..
- O sa ma bucur cu altceva: cu fiecare rasarit, cu  fiecare telefon primit de la fiicele mele  si de la nepoti, cu  prezenta guraliva a femeii de serviciu..
Stimata doamna, ma simt excelent,   la cei optzeci de ani ai mei , multumesc frumos, la fel va doresc si dumneavoastra!
La teatru nu mai merg, am incercat, nu mai aud ultimele silabe ale cuvintelor,  n-as putea povesti nimic cuiva, nici chiar mie;  cu muzica este altfel.
Si continua: bateam usor  ritmul,  in vreme ce o ascultam pe  viololonista.
Vecina de alaturi se apleaca discret  spre mine:

-Aveti cumva un pian?
-Acasa? ma minunez eu de curiozitatea tinerei , nu am. aici, cum sa am aici un pian?
-Nu, domnule,  intrebam de un pliant ..
-Vedeti, stimata doamna, de ce ma bucur  eu de fiecare clipa?

duminică, 16 februarie 2014

copilul este ca o oglinda

 care te ameteste putin. Sau ca o fereastra.
Totdeauna, copilul te intimideaza, ca si cand el stie ce stie.
Nu te inseli, pentru ca spiritul lui este puternic, inainte ca tu sa-l pipernicesti.
Antoine de Saint-Exup
ery

Intr-o zi, un preot aude o voce în biserică.
Cuvinte neclare.

Rostite parca, intr-o limba necunoscuta.
Apropiindu-se de locul din care unde venea vocea, el găseşte un copil.
Copilul vorbea..
Incearcand sa-i  inteleaga spusele, îşi dă seama că, de fapt, micutul repeta alfabetul.
- De ce tot repeţi literele, fiule?
-  Imi fac  rugăciunea, parinte...
- Cum aşa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul.
- Am uitat cuvintele rugăciunii, de aceea îi dau lui Dumnezeu literele că  ştie El să le pună în ordinea care trebuie…

joi, 23 august 2012

cu bile roșii


Cuvintele, ca și banii,  circulă.  Așa grăia cronicarul.
Multe dintre ele migrează. Din fondul principal lexical, către periferie, în vreme  ce altele  se înnobilează,  urcând semețe  dinspre margine către  centru.
În săptămânile din urmă,  cuvântul urnă a devenit  tot mai vioi.
Îi dau și eu o mână de ajutor!
Într-o urnă sunt bile  de diverse culori. Se extrag, absolut întâmplător, 5 bile . Se constată, paradoxal, că toate sunt roșii.
  Probabilitatea  este   de 1/2.
 Apar două întrebări:
 câte bile  au fost  în urnă?
câte dintre ele erau roșii?//

p.s.  există două metode  de lucru. 

poza  nu-mi aparțíne,  dar este foarte simpatică,  nu-i așa?

vineri, 8 octombrie 2010

cuvinte în comă

Se spune că secretul pentru a înțelege un oraș și pe locuitorii lui este să le afli cuvântul.
Da, un singur cuvânt.
Acel cuvânt cu care se identifică majoritatea locuitorilor lui.
Mergi pe stradă, intri prin magazine, te strecori printre copii, tragi cu urechea prin parcuri, printre jucătorii de table, într-un taxi, prin birouri, în fața ghișeului de la finanțe,în tren, la farmacie, pe scara blocului, în cancelarie, pe holul unui spital..

Voiam să scriu ceva simpatic, pregătisem și niște  fotografii..dar, uite a venit vorba de spital. Știi de ce eram ieri atât de supărată/revoltată..în sfârșit, dată peste cap, cine o mai fi inventat și vorba asta..dimineață de tot , tocmai a venit doamna de la asigurări, știam,  întîlnirile de felul ăsta nu prea ai cum să le uiți, chiar dacă ai vrea.
Tristă, nedormită-are  pe cineva foarte apropiat într-un  spital din scumpa nostră țară a solidarității , a dragostei și  a speranței de bine..
 Tânăr, stresat,  muncă multa, foarte multă, odihnă deloc, mâncare, când? concediu, de unde bani? comă..
de ziua bătrânei lui mame.

Pentru fiecare intrare la el, mama DĂ  5 LEI.
De câteva ori pe zi .
Își pregătește bancnotele de   cu seară.
La fel  procedeaza oricare dintre rude.
Cum cui?
 Asta  am întrebat și eu. .
 …chiar contează răspunsul??
oricum, nu despre portar este vorba..
p.s. vorbeam de oraș și de cuvinte.. dacă primul tău cuvânt nu coincide cu al orașului, nu prea ai ce  cauta pe acolo..nu spun eu.