hai la noi,

să mâncăm nimica. Proverb românesc

Poate  că tu ai  pus în locul televizorului un teanc de cărți și  citești  câte una pe zi..

Eu, de bine, de rău, citesc , dar nu m-am îndurat să duc televizorul  în cămară, tot l-aș fi  găsit.. asta înseamnă că  măcar așa, din când în când,  îl deschid. 

Las politica deoparte, alta este, de la o vreme, problema  cea mai   dureroasă a  națíunii- cum să slăbești.
Într-o zi, o domnișoară frumoasă, blondă, moderatoare/ cântăreață/avocat/ procuror  etc. adusese în studio, ca model  special de viață, ceva care semăna a schelet, o rusoaică, din câte am înțeles. Am închis repede,  era sinistru.
Am vorbit cu o prietenă despre chestia asta, drept care ea a cules  niște..dileme Dacă mersul pe jos ar fi  bun pentru sănătate,  poștașul ar trebui să fie nemuritor../o balenă înoată  tot timpul, mănâncă plancton(..), bea apă  și este grasă. Să nu uităm  că bietul iepuraș fuge  mereu, țopăie ca un apucat și  trăiește  doar 15 ani, în vreme ce  broasca țestoasă abia se târăște, asta este ocupația ei , și trăiește  de zece ori mai mult decât urechilă.
M-am tot gândit  ce să-i spun eu mai potrivit și iată ce am găsit-

Respectă astea pentru sănătate:

Cinezi puţin. Mănânci când foamea-i dură.

 Să mesteci bine, să nu bagi în gură

decât uşoare şi fireşti bucate.

Fugi de furii, de aer ce stricat e,

fii sceptic de a leacurilor cură;

să nu dormi la amiazi,căci e tortură, 

iar după prânz nu sta adus pe spate.

În vin  puţin, dar dens să-ţi stea râvnirea;

nu-l bea pe gol stomac şi nu-ntre mese;

nu-ntârzia nici nu-ţi grăbi ieşirea.

Cergi, când te culci, uşor să te apese,

nu faţa-n sus, nu barba-n piept: strici firea, 

iar cu mişcarea să nu faci excese.

Fă din odihnă şi din zâmbet rege.

Fugi de desfrâu. Dieta fie-ţi lege.

sonet de Leonardo da Vinci

traducere de C.D. Zeletin//
 Ai ceva mai  altfel??

care este cel mai bun mod de guvernare?

                                                                                       (broasca nu ajunsese, încă,  pe stâlp).

Acela care ne ajută să ne guvernăm singuri. 

Johann Wolfgang  von Goethe.

Într-un sat- ca multe altele- trăia odată un  fecior   frumos.

Cuminte ca o fată mare. 

Trudea din zori și până în noapte, oriunde îl chemau oamenii.  Îi rămânea foarte puțin timp pentru odihnă.
Cu toate astea, sărăcia  nu-l slăbea cu niciun chip.

Într- zi, omul și-a luat lumea în cap.

Pe unde mergea, drumurile erau desfundate, satele mai sărace decât cel în care văzuse el lumina zilei,  prin curțile școlilor și ale dispensarelor, umblau , în voie, câini hămesiți de foame, oamenii- parcă se vorbiseră- toți cu privirile în pământ. 
Uitaseră să mai zâmbească..

Pe la amiază,  doborât de oboseală,  s-a oprit într-un sat mare. Ulițele păreau curate, curțile  aveau porți fără încuietori, la ferestre, obloanele trase . Nici țipenie de om.

- Pe câmp nu muncește nimeni, aș fi văzut  eu,  gândește cu voce tare  flăcăul.

Și cum sta el , așa, pe marginea unui șanț, cu fruntea în palme, zărește ceva mai încolo, pe prispa unei căsuțe, un moșneag. Apropiindu-se timid, îi dă binețe, cum învățase el de pe la alții..  

Moșul își ridică ochii stinși și-i face semn să se așeze.

 Flăcăul  începe să povestească-   cum sunt zilele lui, cât de mult ar vrea să muncească, dar să aibă și mulțumire, cum sunt guvernații, cum sunt legiuitorii, cum ar vrea el ca toate pe lume să aibă un rost.

 Bătrânul tăcea.

Dezamăgit, tânărul dă să plece. I se face semn să rămână.

-  Eu zic că guvernul care-ți dă atâta bătaie de cap, măi băiete,  seamănă cu o broască țestoasă, care  ar sta pe un stâlp..

Tânărul face ochii mari, crezând că omul de lângă el îl ia peste picior

-  Cum așa, bre, nu înțeleg deloc.

-  Uite cum stă treaba, ia ascultă:

-  Dacă vezi o țestoasă pe un stâlp, ce zici tu, așa pentru tine?

Tânărul  tace, nu știe ce să răspundă.

- Vezi, nu înțelegi  cum a ajuns ea acolo.   Nu poți să  crezi că stă acolo.  Știi, totuși ceva. Sau bănuiești că nu putea ea să ajungă singură acolo. 

          Acum,  zic eu, în locul tău, dacă tot te minunezi, n-ar trebui să faci și tu ceva, pentru ca țestoasa  asta ciudată  să nu mai fie acolo?

          Tânărul se tot mira, așa că bătrânul, ridicându-și pleoapele grele, îl lămurește.

-  Este clar că broasca nu face nimic folositor dacă stă acolo, asta pricepi?

- Mda, îngăimă  tânărul.  
Bătrânul se întoarce către tânărul nedumerit  și-i spune:

-   Rațiunea este că trebuie să ajuți broasca să coboare.

Cine zicea că,  dacă nu ai bătrâni, ar trebui să-ți cumperi?//

Ca  în orice poveste, ar urma o morală.

p.s. tu ce zici?