hai la noi,

să mâncăm nimica. Proverb românesc

Poate  că tu ai  pus în locul televizorului un teanc de cărți și  citești  câte una pe zi..

Eu, de bine, de rău, citesc , dar nu m-am îndurat să duc televizorul  în cămară, tot l-aș fi  găsit.. asta înseamnă că  măcar așa, din când în când,  îl deschid. 

Las politica deoparte, alta este, de la o vreme, problema  cea mai   dureroasă a  națíunii- cum să slăbești.
Într-o zi, o domnișoară frumoasă, blondă, moderatoare/ cântăreață/avocat/ procuror  etc. adusese în studio, ca model  special de viață, ceva care semăna a schelet, o rusoaică, din câte am înțeles. Am închis repede,  era sinistru.
Am vorbit cu o prietenă despre chestia asta, drept care ea a cules  niște..dileme Dacă mersul pe jos ar fi  bun pentru sănătate,  poștașul ar trebui să fie nemuritor../o balenă înoată  tot timpul, mănâncă plancton(..), bea apă  și este grasă. Să nu uităm  că bietul iepuraș fuge  mereu, țopăie ca un apucat și  trăiește  doar 15 ani, în vreme ce  broasca țestoasă abia se târăște, asta este ocupația ei , și trăiește  de zece ori mai mult decât urechilă.
M-am tot gândit  ce să-i spun eu mai potrivit și iată ce am găsit-

Respectă astea pentru sănătate:

Cinezi puţin. Mănânci când foamea-i dură.

 Să mesteci bine, să nu bagi în gură

decât uşoare şi fireşti bucate.

Fugi de furii, de aer ce stricat e,

fii sceptic de a leacurilor cură;

să nu dormi la amiazi,căci e tortură, 

iar după prânz nu sta adus pe spate.

În vin  puţin, dar dens să-ţi stea râvnirea;

nu-l bea pe gol stomac şi nu-ntre mese;

nu-ntârzia nici nu-ţi grăbi ieşirea.

Cergi, când te culci, uşor să te apese,

nu faţa-n sus, nu barba-n piept: strici firea, 

iar cu mişcarea să nu faci excese.

Fă din odihnă şi din zâmbet rege.

Fugi de desfrâu. Dieta fie-ţi lege.

sonet de Leonardo da Vinci

traducere de C.D. Zeletin//
 Ai ceva mai  altfel??

de-o fi una, de-o fi alta..

Ultima săptămână de cireșar a debutat, cum era de așteptat, cu  ploi. Din cer , dar și de confuzii. 
 Chiar și  lucrurile aparent simple devin, brusc, complicate..

Puțini sunt , cred, cei  care au plecat în vacanță, așa că presa și televizorul  și-au intrat în atribuții.
Violențe  de toate felurile, amenințări, jigniri, oricine  contra oricui.

Nu se putea ca piaza rea  să nu-i  amenințe și pe copii. cum?  cu testarea națională, care, nici n-a început bine, că  a și tulburat apele.

 Mă uitam aseară la televizor – doi tineri, un fost și un actual șef  al învățământului, fostul,  cu portofoliul incomplet, actualul, prins pe picior greșit.

O tânără moderatoare încerca să aducă în discuție și să rezolve, cumva,  problema cu fraza producătoare de    răzmeriță  printre  absolvenții de gimnaziu, care, speriați că  pierd prea  repede 6 puncte din nota dorită,  și-au chemat în ajutor părinții, profesorii, neamurile.  Încă n-au ajuns la  Curtea supremă, dar  timpul nu este pierdut.

O frază relativ simplă, chiar banală- ruptă dintr-un text, și el, săracul, la rându-i,  fragmentat, că așa se fac  lucrurile peste tot,  pe bucățele, ca să uiți  de unde ai pornit- a ajuns mărul discordiei în  stabilirea  punctajului  candidaților. 6 puncte înseamnă foarte mult , când vine vorba despre   admiterea într-o treaptă superioară de învățământ.

Domnișoara cu pricina , care, între noi fie vorba,  nu este cea mai tare la limba română- a scris  pe un carton adus special  textul- Ceea ce  mă  jenează este  dificultatea răsfoirii
 Aș taxa-o  , pentru că  n-a pus punct  la sfârșitul enunțului, apoi, dacă tot a început o treabă, firesc ar fi fost s-o  ducă la capăt, să sublinieze predicatele, să identifice elementele de relație, să delimiteze textul , să  arate felul propozițiilor și  să stabilească raportul între propoziții. 
 N-a ajutat-o nimeni- domnul ministru  nu știa  nici dumnealui răspunsul corect,  un domn finanțist din platou a venit cu  un fel  de bășcălie, tipic  balcanică,  așa că  lucrurile au rămas tot confuze. Și nu i-aș mai ierta domnișoarei  faptul că  l-a întrebat pe colegul de platou:

-A,  X are mai multe facultăți ca tine, da? corect este : mai multe facultăți decât tine. 
 Este tot o problemă de  cunoaștere a limbii române..

S-ar cuveni niște explicații, fără pretenția subsemnatei  de a da lecții cuiva..
 De ani și ani, se promit,   pentru toate examenele,   formulări clare, fără echivoc. Se promit și atât.

Unii dintre elevi, a căror logică n-a fost   bine   coordonată  de către cei  meniți să o  realizeze, confundă  propoziția  subordonată subiectivă  cu predicativa .Se ajunge, adesea,  chiar  și la completiva directă. 

 De ce?  Din mai multe motive:  întâi de toate, pentru  că se trece mult prea repede peste noțiunile de teorie, a nu se înțelege  toceală. Există niște elemente foarte clare-propoziția subiectivă constituie în frază  o realizare propozițională a  subiectului,  adică  îndeplinește  funcția  de subiect al regentei sale. Prin contragere se păstrează sensul , obținându-se  subiectul. El  este partea principală de propoziție despre care se  spune ceva cu ajutorul predicatului.

 În privința topicii,  se știe că propozițiile subiective care servesc  ca subiect unor predicate exprimate prin verbe personale, precedă , de obicei, regenta.

Există și cazuri,  când subiectiva urmează  regenta, dar aceste  situații  nu fac obiectul analizei  de față.

Dacă elevul  avea dubii, în privința  accentului ,  a importanței  subordonatei respective, adică , dacă ar fi  fost tentat  să o identifice ca fiind  predicativă, contrasă într-un nume predicativ, el , candidatul, avea posibilitatea să se folosească  de alte noțiuni  de teorie: propozițiile  predicative se găsesc, în mod  obișnuit, după  propoziția regentă.

Deși, în  asemenea situații,  nu se recomandă contragerea, rămâne încă o posibilitate de verificare- importanța încărcăturii semantice a   celor două    sintagme- ceea ce mă  jenează  și  dificultatea.

  Accentul cade pe   construcția  ceea ce mă jenează , care este subiect pe lângă predicatul este răsfoirea. 
Așadar, propoziția secundară  subliniată  este  propoziție   subiectivă.
În privința punctuației,    subiectiva și  predicativa  nu se despart de regentele lor prin virgulă, o excepție existând  în cazul subiectivei-Cine învață, acela câștigă!( vezi pronumele demonstrativ  acela)

Recunosc că  demersul poate părea complicat- se întâmplă așa, pentru că elevul nu este învățat  la timp să vadă lucrurile în plan  total- textul literar sau non-literar. 

El  aplică  analiza doar pe bucata respectivă.  Enunțul dat   spre analiză poate crea  confuzii.
 Menirea examenului este aceea de  a-i departaja  corect pe candidați.

 Să  ne întrebăm cine  și de ce greșește?  

Să căutăm, mai degrabă, soluții corecte.