Peste câteva zile va împlini 94 de ani, s-a născut la Galbeni, Bacău, 14 decembrie 1918.
Înainte de a împlini 90 de ani își pregătea un rol nou.
O piesă de teatru cu un singur personaj. Actor
în propria piesă, maestrul Radu Beligan a adus în faţa
spectatorilor o poveste fascinantă despre cariera sa de peste 70 de ani în
teatru, fidel lui însuși, artei, crezului artistic, ferindu-se de capcanele presei, dăruindu-se profesiei cu noblețe, tratându-și colaboratorii la fel, indiferent că era vorba despre actori, sufleuri, cronicari, dramaturgi, tehnicieni, machiori Şi ei au fost profesorii
mei, a spus artistul.
Teatrul e plin de mistere. Un gest, o privire,
o deplasare, o simplă schimbare de orientare a corpului actorului distrug
echilibrul dintre personaje. Mistere, mistere… De ce o zecime de secundă de
ezitare anulează cea mai explozivă replică?
De ce tusea unui spectator poate
distruge un moment de artă construit cu trudă?
Ion Sava
şi George Vraca au avut nişte reacţii violente în asemenea cazuri.
Învăţăm mereu, învăţăm din orice, a continuat
maestrul, amintindu-l pe Cezanne, care, în 1906, cu un an înaintea morţii,
spunea: Cred că am făcut unele mici progrese, dar de ce atât de greu şi
atât de târziu?
Și continuă Marea izbândă a îndelungatei mele
vieţi este că mi-am păstrat până azi starea de elev.
Această filosofie de viaţă
ar fi benefică şi la scara vieţii sociale. Căci marea bătălie în societatea în
care trăim nu se dă între bine şi rău, ci între inteligenţă şi prostie.
Iar
forţele prostiei sunt demenţiale şi se înghesuie zilnic în sticla
televizoarelor.
Tristan Bernard obişnuia să spună: ignoranţa face
progrese.
Cât încă mai am răbdare să răspund spun că, după mine, secretul biblic al longevităţii este iubirea.
Cred că suntem pe pământ pentru acest lucru unic, să iubim. Repet adesea celor ce vor să mă asculte: iubiţi ce vreţi, dar iubiţi. Nimic nu este mai dezastruos decât infirmitatea inimii.
Şi, fiindcă am acest prilej, daţi-mi voie să vă declar că vă iubesc şi pe dumneavoastră, spectatorii, care m-aţi făcut ceea ce sunt şi care sunteţi adevăraţii mei profesori .
Ştiţi ce spunea Socrate când era întrebat De ce înveţi să cânţi la liră când tu te pregăteşti să mori? şi el răspundea
Ca să ştiu să cânt la liră înainte de a muri..
