cu mărgele verzi în urechi de mugurași!
cu zvonuri de clipe zburând printre crengi.
când iarna se simte încolțită,
când primăvara poartă fular de ierburi și flori!
Dansuri pe cer
în puncte ghicite,
Stoluri cuminți
în ritm de simțire.
Exclud singurătatea,
tristețea în doi.
Unghi rotitor,
pe cărări mișcătoare.
Nescrisă lecție de fericire
în grai nemuritor de șoapte.
Drumuri lungi,
unduiri repetate
spre zări însorite.
-Neobosite înălțări -
în căutare de alb.
Se întorc cocorii!
Sub aripi, speranța!
Nu m-am gândit să scriu un poem, simt doar atâta spaimă în noi.. .încerc să-mi dau curaj.
p.s. când ai privit ultimul zbor de cocori?//
La mulți ani POEZIEI din suflete!
Vor trece ani, de Veronica Porumbacu
Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
imi e căușul palmei tale.
Vor trece ani. Și-nnoitoare,
cu-aceeași dragoste de fată,
voi bea din palma ta, de care
n-am sa mă satur niciodată.
Pe-același drum, ca la-nceput
vom dogorî mereu la față.
Si-ntâia brazdă-am să-ți sărut
pe-obrazul insemnat de viață !
Dar dacă, in aceeași zi,
mi-ai da să beau din mari pocale,
eu, dintre toate, m-aș opri
tot la căușul palmei tale.//
Logodna de primăvară,
Magda Isanoș
Vai, frumusețea ceasului de-acuma
de ce nu-mi este dat s-o sorb cu tine,
și-alături să simțim sub talpă huma
de iarba vieții grea, cum de suspine
mi-i inima de când nu te-am văzut?
Vreau soarele, pe degetele noastre
unite, un inel să făurească;
albastre zările-n privirile-ți albastre
să le privesc și dragostea să crească.
din rădăcini bătrâne ca grădina
(mai mândră decât cea care s-a dus),
să-mi ierți, și eu să-ți iert, de-asemeni vina
de-a fi iubit mai mult decât am spus.
"Și-mi pare-așa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură
când viața e de-abia o picătură
întru minutu-acesta care bate ".
