ai şi ieşit
învingător, n-am să mai uit niciodată: ai fost lovit, te-ai ridicat şi ai
reuşit să nu urăşti pe nimeni, adică să nu fii mic, aşa cum păreai în ochii
altora. Acum eşti un om liber, sau mai bine zis eliberat, ai dreptul să iubeşti
şi să fii fericit...Marele singuratic.
MARIN PREDA,
SCRIITOR, 5 august 1922, Siliștea -Gumești, Teleorman, 16 mai, Mogoșoaia.
- 1948 - Întâlnirea din pământuri,volumul de debut, nuvele
- 1949 - Ana Roșculeț
- 1952 - Desfășurarea
- 1955 - Moromeții, roman, volumul I Și el crede că nu știe nimeni ce trebuie să facă, merge pe lângă garduri absolut fără să te ia în seamă cu fruntea când sus , spre vârfurile salcâmilor, când jos pe lângă poteca pe care calcă și se uită la ea de parcă s-ar feri să nu se ia poteca după el, bun, bine, am înțeles, mergem mai departe și e și ăla cu care ne întâlnim un om și ăsta care stă pe loc lângă stâlpul ulucii lui și celălalt de la celălalt stâlp de la cealaltă poartă peste drum, ca să nu mai vorbim de cel la care ne ducem, care e omul cel mai în puterea cuvântului dintre toți..băieți ca ai mei nu mai are nimeni, mai ales, ca ăsta micu, Niculae..
- 1956 - Ferestre întunecate
- 1959 - Îndrăzneala
- 1962 - Risipitorii, roman
- 1967 - Moromeții, roman, volumul II
- 1968 - Intrusul, roman
- 1972 - Imposibila întoarcere, roman
- 1972 - Marele singuratic, roman
- 1973 - Întâlnirea din pământuri, (ediția a doua-)
- 1975 - Delirul, roman
- 1977 - Viața ca o pradă, roman
- 1980 - Cel mai iubit dintre pământeni, roman, Dacă dragoste nu e, nimic nu e..//
- Care dintre romanele lui țí-a plăcut cel mai mult?
Când încă trăiam pe banii părinților foarte generoși, cam la două - trei zile luam cina, de unul singur sau cu un invitat ori doi, la Capșa. Mergeam acolo pentru eleganță și rafinament culinar. Nu cheltuiam mult, că știam ce-mi place și nu era scump. Selecția clienților la Capșa se făcea după stil și nu după pungă. De multe ori, la masa vecină mânca Marin Preda. Era în perioada când acasă nu îi făcea nimeni de mâncare, așa că, la Capșa, el nu mânca chestii rafinate, ci sarmale, ciorbă și altele cam de-ale casei, de care, se vede, ducea dorul. Și bârfea mult. Atât de mult încât i se răcea mâncarea în farfurie și i se încălzea vinul în pahar. Dar era o încântare să îl asculți, pentru că spunea exclusiv lucruri cu miez. Ce vremuri...
RăspundețiȘtergereMai mult decât generoși părinții dumneavoastră!
ȘtergereDoi invitați? Adică ați fost un tânăr de bani gata?
Mă gândeam la scriitor și la viața lui în doi- îmi vine în minte o scenă, n-aș vrea să greșesc numele romanului, de aceea nu-l scriu- ea, o sălbatică, o femeie fără inhibiții/temeri etc.,undeva pe un câmp, călărește , calul este nărăvaș, ea are haine demult nespălate, părul vâlvoi. El a mers cu trenul mulți, mulți km, ca să o cunoască..
Și scrisorile Aurorei Cornu, poveștile de dragoste, nu știu de ce, n-am crezut nimic din spusele ei.
Cred că Marin Preda a fost un mare singuratic.
I-am citit romanele , fiecare, la rândul lui, cu un fel de voluptate,ceva care venea din interiorul meu cel mai tainic.
Scena relatată îmi pare că e din romanul "Cum a murit Marin Preda" de C. Turturică, sper să nu mă înşel, şi descrie întâlnirea dintre scriitor şi a doua soţie a sa.
ȘtergereFrumoasă postarea, azi, de ziua scriitorului. Greu de spus care roman e preferatul meu, dar pot să spun (ca între profesoare) că predau cu maaaaare plăcere Marin Preda.
Mulțumesc mult, Camelia, am citit câteva cărți despre „ cum a murit Marin Preda?..una sigur era scrisă de Mariana Sipoș, da, cred că ai dreptate!
ȘtergereȘi fiindcă tot veni vorba despre scene- îmi place mult- ”cina„, am imaginea mesei cu arsuri de la tigăile încinse, figura lui Ilie, oalele șopotind pe vatră, pragul casei .Și figurile chiondorâșe ale celor trei băieți.
Apoi, la câmp, prânzul la umbra clăii, fasolea fierbinte, boabele de grâu, încercate în palmă.
Salcâmul? ”axis mundi„, cum spunea Eugen Simion că îndrăznește să-l numească?
Și din M2..o roabă și un destin.
Doamne, este uriaș Marin PREDA!!
Moromeţii, ambele volume şi Cel mai iubit dintre pământeni, chiar nu pot alege, pentru mine au fost nişte romane care mi-au schimbat concepţia despre literatura românească.
RăspundețiȘtergereTrei dintre romane mi-au scăpat necitite.„Moromeții, volumul I”, „Delirul„ și trilogia nu mai au coperte, le-am întors pe toate părțile. Când citeam Moromeții, vizualizam, auzeam.
ȘtergereTrilogia am cumpărat-o cu pile mari, era bătaie. Sigur că am uitat mult din conținutul lor, dar ceva puternic, un fel de substanță s-a așezat în sufletul meu.
Eu îl iubesc pe Marin Preda. La concursul de intrare în oraș, am scris vreo zece pagini, nu mai aveam timp, că , probabil aș mai fi scris.
Mi-ar plăcea să pot acum să-mi revăd teza.. cât de repede fug toate..
Nu le-am citit pe toate, dar fiecare roman are parti care mi-au placut mult si parti care nu mi-au placut.
RăspundețiȘtergereCred ca "Viata ca o prada" e preferatul meu.
Aș vrea să am răbdare să le recitesc. Aș începe tot cu ”Moromeții, I„..volumul al doilea nu mi-a plăcut.
ȘtergereAș continua, desigur, cu„ Marele singuratic.”
Cred că, vrem/nu vrem suntem ceea ce păstrăm din aceste cărți. Din oamenii care le-au sc ris, dar și din personajele cărților lor.
Despre Preda nu pot sa spun mai nimic. Recunosc, mi-a fost foarte greu sa citesc scrierile lui. M-as da eu "citit", dar as minti.
RăspundețiȘtergereȘtiți, copiii mei nu prea se îndemnau , la început, apoi, i-au citit cu mare plăcere aproape toate romanele.
ȘtergereCu problema asta , a neînțelegerii unui scriitor, pentru că nu cunoști viața pe care o creează prin personajele sale, m-am„ lovit„ și la clasă.
Fetele au citit cu plăcere.
Chiar cu mare plăcere.
Ce faci duminica dupa-amiaza?
RăspundețiȘtergereAm participat la o leapşă şi... te-am "nominalizat"!
Evident numai dacă îţi face plăcere!
Zi bună în continuare!
Încerc..
RăspundețiȘtergereo zi frumoasă!
Morometii,l-am citit in liceu ca ceva obligatoriu.Am ramas cu niste fragmente bine intiparite in minte din viata satului.Volumul I mi-a placut mai mult decat volumul al doilea.
RăspundețiȘtergereTimpul a trecut,si prin 2001 am avut placuta surpriza sa primesc un cadou valoros,cel putin avea valoare pentru mine si biblioteca mea.Am primit,in semn de pretuire pentru ce incercam sa fac inca pe atunci alaturi de tinerii din Remetea,de la o matusa a unui baiat din Ansamblul de atunci,care lucra la o tipografie din Oradea, Morometii,ambele volume,Cel mai iubit dintre pamanteni,Viata ca o prada.
Atunci le-am citit pe nerasuflate.Aveam deja alte perspective.
Anul trecut,fiindac nu mai aveam examene:) am inceput iar cu Morometii.:).Iarasi parca il percepeam altfel!
Acum imi place Preda,dar cred ca nu e accesibil la orice varsta,sau pentru oricine.
Acum am in biblioteca ai Delirul.Inca nu l-am citit.
„Delirul?„
ȘtergereCitește-l, neapărat, Angi!