în (dez)acord

Motto:A vorbi  despre limba română este ca o duminică.Limba Română este patria mea. Nichita Stănescu
 
Discuțiile despre poezie( din grecescul poiesis) ca artă a limbajului, care exprimă o emoție, un sentiment, o idee, prin ritm, armonie, imagine (Dicționar de termeni literar, pagina 338) se pierd în  vâltoarea vremurilor.

Se zice că  studentul  lui Platon și  profesorul lui Alexandru  cel Mare, Aristotel, (384 î.Hr/7 martie322 îHr),   ar fi  încercat, în Poetica,  să   definească această muzică a sufletului , care, în concepțía lui  este mult mai fină decât istoria și filozofia, pentru că poezia exprimă universalul , în timp ce  istoria exprimă particularul .
În 1999, la Paris, UNESCO a stabilit  ca 21 martie să devină Ziua Internațională a Poeziei..
Se promovează astfel dictonul lui Delacroix- Nu există  nicio altă artă fără poezie.
Mi-am permis această introducere, pentru că aseară, citind  online presa  locală, am descoperit un articol care, după modesta mea părere, potrivit titlului- Cum mai respectăm limba română ?- ar fi trebuit să aibă un mesaj pozitiv, de invitație către reconsiderarea  grijii pentru  limba noastră, frumoasă, bogată  și  expresivă.

Un șirag de piatră rară,
Pe moșie revărsată, cum spunea poetul basarabean Alexe Mateevici.
La doar câteva zile  de la evenimentul amintit, articolul consemnează  câteva opinii, rezultate dintr-un sondaj printre oamenii de litere pentru  a afla  cât de evidentă este ignoranța față de  scrierea și vorbirea corectă a  limbii române.
Primul răspuns avizat este al  persoanei care  ocupă  fotoliul de  inspector școlar de limba  și literatura română.

 Dumneaei  se arată supărată rău pe toată lumea, deși nu aduce niciun argument, ( cum  învață copiii la școală) care să-i justifice revolta.

În tot textul, nu există nici măcar o frază, în care să mai găsești o scânteie de  optimism, de  respect al cuiva  pentru limba  română.
Ce ar zice atâția poeți  argeșeni-Ion Pillat, Ion Barbu, George Topârceanu, Ion Minulescu, Gheorghe Tomozei ( doar câțiva dintr-o pleiadă)- dacă ar afla că strădania lor a fost deșartă?
Cel mai supărat ar fi, cred, Ion Minulescu, care, deși Corigent la limba română, ar descoperi  că tot mai puțini vorbitori  sunt interesați  de modul în care comunică, oral și scris..

Cavaler  cum era,  ar invita-o pe  revoltata autoritate  să( mai )citească, în Gramatica pentru clasa a V-a, că adjectivul se declină împreună cu substantivul pe care îl determină.

Astfel, sintagma Un fenomen al epocii acestea informatizate... ar deveni, cum este corect,  un fenomen al epocii acesteia informatizate.
  Mult după aceea, s-ar  ajunge la categoricul  Concluzionând, limba  este un organism viu, în  continuă schimbare, oglindind cu acuratețe societatea pe care  o deservește.(..)
De citit aici, pentru conformitate,
 Ca să  păstrăm, totuși   farmecul  poetic, să ne amintim că  
Mult e dulce şi frumoasă

Limba ce-o vorbim,

Altă limbă-armonioasă

Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere

Când o ascultăm

Şi pe buze-aduce miere,

Când o cuvântăm.

Românaşul o iubeşte

Ca sufletul său

Vorbiţi, scrieţi româneşte

Şi-o cântaţi mereu.

Fraţi ce-n dulcea Românie

Naşteţi şi muriţi

Şi-n lumina ei cea vie

Dulce vieţuiţi. George Sion

Și un dar muzical-