de obicei, diversitatea de opinie

 se asortează cu înjurătura de mamă..

Una dintre prietenele mele, mamă  de regizor,  este foarte revoltată, când , plimbându-ne prin Trivale,  vede tineri sărutându-se. Băiat și fată, bineînțeles, că dacă ar  fi să intuiască măcar  că două persoane de același gen încearcă vreun gest de tandrețe, sigur ar trebui  să sun la 112.

Eu mă abțin, nici măcar nu-mi atrag atenția astfel de  gesturi.

 Fiecare face cum îl taie capul. 

Pe mine altceva mă deranjează rău de tot.

Trec ei pe lângă noi  sau noi pe lângă ei, fete și băieți, râd, vorbesc, este absolut firesc, este plăcut să vezi fețe deschise, zâmbitoare,  să auzi râsete nestingherite!

Adolescența este minunată! 

Vise, aripi,promisiuni,  libertate!

Chestiunea  este că  mulți, cu aceeași naturalețe cu care  se opresc să mângâie un cățeluș, doi pași mai încolo, înjură. Fără pic de jenă. Mai ales  fetele.

Înjură de te cutremuri..

Am tot încercat să găsesc o justificare, o explicație, poate psihologică, să zicem. 

M-am dus și pe google.

Ce am găsit  nu m-a convins deloc.

Cercetătorii spun că  înjurăturile  își au originea  în acele expresii și cuvinte vechi, considerate a fi cuvinte magice.. Că , odată rostite, ele ar avea un impact puternic  asupra celor admonestați.

O fi  și așa, dacă spun  oamenii ăștia învățați. 

Nu pot să  nu mă întreb asupra cui să se năpustească efectul , când o fată frumoasă, de  16/17 ani, asociază imperativul  verbului a se duce cu un circumstanțial  ce exprimă  numele unui  organ intim masculin, asumat ca obiect  posedat?

 Să fie dorința respectivei persoane  de a-și refuza fragilitatea,  apartenența la sexul slab,  dorind astfel să-și exprime agresiv solidaritatea cu lumea bărbaților?

Zice că psihologii ar fi ajuns foarte departe  cu studiul acestei probleme, iar concluzia  ar fi că, în vreme ce  cuvintele  obișnuite se pot șterge relativ ușor din memorie, fiind mult prea multe și procesate de creier, cuvintele obscene,  păstrate sub formă de  foneme, mai ales,  ar fi stocate ca un întreg.

 Greu de priceput!

 Adică  să fie limbajul  vulgar cea mai  importantă componentă emoțională a creierului uman? fără nicio șansă de igienizare?

Tu ce zici?

râsul- plâns

Se zice că râsul ar fi prima formă de comunicare vocală,  specific omenească.

Există chiar o știință,  gelotologia, care studiază râsul și efectele lui psihologice și fiziologice- menține tinerețea spirituală și fizică/ este un semn de prospețime a minții și a firii/mărește fluxul sângelui/ reduce inflamațiile și scade probabilitatea formării cheagurilor de sânge/ stimulează sistemul imunitar/ameliorează simptomele demenței

Ca o paranteză, se spune că Dalai Lama este un bărbat cu mult umor, pontos, chiar  haios ..

Dintre toate definițiile pe care le-am citit astăzi despre umor și despre râs, cea mai cuprinzătoare mi se pare următoarea râsul își are originea în sentimentul de ușurare, pe care  oamenii, confruntați cu o primejdie, și-l împărtășesc unii altora, odată ce primejdia a trecut.

Că se asimilează și cu incertitudinile create de confruntare,  ca o problemă cognitivă, asta este altă poveste.//

Despre noi, ca neam, se spune că facem haz de necaz, de câte ori ne este greu.. Asta așa este, dar în toate există totuși o măsură..
Cam lungă introducere, pentru o  problemă foarte serioasă, din punctul meu de vedere.

Mă uit rar la televizor, mă uit, ca tot omul,  care nu poate trăi rupt de realitatea noastră și a altora, la acele emisiuni, din al căror conținut vreau să aflu care mai este cursul vieții, pe la noi, și pe la alții.. 
Să n-o mai lungesc.

Bărbatului cu voce minunată, descoperită în Spania- Costel Busuioc, pentru că a îndrăznit să ceară un bon fiscal, pentru o prietenă, care colaborase cu o firmă dintr-un oraș  important, i s-a aplicat o corecție agresivă, care ar putea să-i afecteze grav cariera muzicală.
Imediat, televiziunile au preluat  știrea și, cam fără să le pese de soarta omului, au transformat-o într-o  bună  sursă de  audiență , adică bani cu orice preț. 
Se poate călca, la o adică, peste cadavrul oricui, bani să iasă..

Aseară, câțiva domni-unii bine intenționați-și-au spus părerea, intrând în direct cu omul , vizibil  afectat. 
M-au impresionat nu doar răspunsurile lui bine gândite, completate de o mimică serioasă, expresivă, prin  comparație  cu ale  unor oameni de presă.
O doamnă din studio, prezentă seară de seară, în toalete estivale, în croieli de  revistă, era într-o veselie continuă. Chiar și  când a venit, întâmplător,  vorba despre sportivul american,  mort din cine-mai-știe- ce – motive,  dumneaei a  găsit motiv  de  hlizeală.

Bunăoară, spune  cântărețul , răspunzând unei întrebări despre o presupusă lucrare a firmei la domiciliul lui ..ce să-mi lucreze, doamna ziaristă, firma respectivă în curte?  eu nu am casă, stau cu chirie.
I s-a răspuns cu râsete puternice. 
Să nu ai casă devine, brusc, sursă de veselie?
Cineva i-a sugerat- negru umor- să se ducă, la orice firmă, de acum înainte, dacă mai are vreo problemă ,  cu bon fiscal de acasă. 
          Veți mai merge la  acea spălătorie?

          Nu-mi venea să cred!!! omul fusese contactat pentru a identifica o infracțiune foarte gravă – agresiune asupra cuiva , care  solicită să i se respecte un drept, iar presa găsea motiv de distracție.

Soția o cunoștea pe prietena din cauza căreia ați fost bătut?

        Cum răspunsul a fost da, este prietena soției, râsetele nu se mai opreau   păi, altfel, ar fi trebuit să mai primească o bătaie și acasă.      
 p.s. îți vine să râzi?