râsul- plâns

Se zice că râsul ar fi prima formă de comunicare vocală,  specific omenească.

Există chiar o știință,  gelotologia, care studiază râsul și efectele lui psihologice și fiziologice- menține tinerețea spirituală și fizică/ este un semn de prospețime a minții și a firii/mărește fluxul sângelui/ reduce inflamațiile și scade probabilitatea formării cheagurilor de sânge/ stimulează sistemul imunitar/ameliorează simptomele demenței

Ca o paranteză, se spune că Dalai Lama este un bărbat cu mult umor, pontos, chiar  haios ..

Dintre toate definițiile pe care le-am citit astăzi despre umor și despre râs, cea mai cuprinzătoare mi se pare următoarea râsul își are originea în sentimentul de ușurare, pe care  oamenii, confruntați cu o primejdie, și-l împărtășesc unii altora, odată ce primejdia a trecut.

Că se asimilează și cu incertitudinile create de confruntare,  ca o problemă cognitivă, asta este altă poveste.//

Despre noi, ca neam, se spune că facem haz de necaz, de câte ori ne este greu.. Asta așa este, dar în toate există totuși o măsură..
Cam lungă introducere, pentru o  problemă foarte serioasă, din punctul meu de vedere.

Mă uit rar la televizor, mă uit, ca tot omul,  care nu poate trăi rupt de realitatea noastră și a altora, la acele emisiuni, din al căror conținut vreau să aflu care mai este cursul vieții, pe la noi, și pe la alții.. 
Să n-o mai lungesc.

Bărbatului cu voce minunată, descoperită în Spania- Costel Busuioc, pentru că a îndrăznit să ceară un bon fiscal, pentru o prietenă, care colaborase cu o firmă dintr-un oraș  important, i s-a aplicat o corecție agresivă, care ar putea să-i afecteze grav cariera muzicală.
Imediat, televiziunile au preluat  știrea și, cam fără să le pese de soarta omului, au transformat-o într-o  bună  sursă de  audiență , adică bani cu orice preț. 
Se poate călca, la o adică, peste cadavrul oricui, bani să iasă..

Aseară, câțiva domni-unii bine intenționați-și-au spus părerea, intrând în direct cu omul , vizibil  afectat. 
M-au impresionat nu doar răspunsurile lui bine gândite, completate de o mimică serioasă, expresivă, prin  comparație  cu ale  unor oameni de presă.
O doamnă din studio, prezentă seară de seară, în toalete estivale, în croieli de  revistă, era într-o veselie continuă. Chiar și  când a venit, întâmplător,  vorba despre sportivul american,  mort din cine-mai-știe- ce – motive,  dumneaei a  găsit motiv  de  hlizeală.

Bunăoară, spune  cântărețul , răspunzând unei întrebări despre o presupusă lucrare a firmei la domiciliul lui ..ce să-mi lucreze, doamna ziaristă, firma respectivă în curte?  eu nu am casă, stau cu chirie.
I s-a răspuns cu râsete puternice. 
Să nu ai casă devine, brusc, sursă de veselie?
Cineva i-a sugerat- negru umor- să se ducă, la orice firmă, de acum înainte, dacă mai are vreo problemă ,  cu bon fiscal de acasă. 
          Veți mai merge la  acea spălătorie?

          Nu-mi venea să cred!!! omul fusese contactat pentru a identifica o infracțiune foarte gravă – agresiune asupra cuiva , care  solicită să i se respecte un drept, iar presa găsea motiv de distracție.

Soția o cunoștea pe prietena din cauza căreia ați fost bătut?

        Cum răspunsul a fost da, este prietena soției, râsetele nu se mai opreau   păi, altfel, ar fi trebuit să mai primească o bătaie și acasă.      
 p.s. îți vine să râzi?