/iuvenes dum sumus.
Bucurie mare la admitere, printre primii! Informatică!
Emoții mari ,după.
Cazarea.
Repetabile drumuri la București, de la secretariat, la cămin, înapoi, audiențe la administrație, ligă, decanat, adeverințe, cunoștințe. Zi de zi, două săptămâni.
Nicio șansă. Prea puține locuri. Prea mare concurența. Nu la note.
Asta e, ca peste tot, intră cine învață, rămâne cine poate.
Nu renunță. Trebuie să găsească o soluție .
Naveta, o sută de kilometri, zilnic , un ceas dus , unul întors. Singura șansă deocamdată. Până după sesiune.
Citește un articol dintr-o revistă britanică. Despre studenți și viața în metropola cea mai dorită de tineri .
Dacă până mai ieri, părinții studenților londonezi erau interesați să cumpere o locuință cât să corespundă strictului necesar pentru copiii lor, astăzi lucrurile s-au schimbat.
Contează dimensiunea profitabilă, economică a problemei.
Din mai multe motive. Se cumpără locuințe cu patru-cinci dormitoare. Întâi , din motive familiale, părinții, veniți în vizită la copiii lor, trebuie să aibă camera asigurată.. Dacă acesta este motivul sentimental, mult mai importante sunt cele economice.
Camerele disponibile pot fi închiriate altor colegi, care nu au locuință, ceea ce înseamnă un venit sigur pentru studentul proprietar, dar și un început de bisnis. Studentul proprietar învață din timp cum să-și administreze finanțele.
Nici la ei, facultățile nu pot asigura locuri pentru toși studenții, mai ales că numărul lor este în creștere.
Părinții cu bani cumpără proiecte complete de locuințe studențești, pe care le construiesc cât mai aproape de campusurile studențești, de restaurate și locuri de distracții .Solicitări sunt din partea fiilor bogătașilor ruși, chinezi, români. .
Închide revista. Se scuză.Va trage un pui de somn. Nu prea a dormit noaptea trecută, a fost petrecere mare la o colegă de grupă.
Mâine trebuie să prindă săgeata de opt și un sfert.
p.s. Mai țineți minte cum era pe vremea voastră?
