/iuvenes dum sumus.
Bucurie mare la admitere, printre primii! Informatică!
Emoții mari ,după.
Cazarea.
Repetabile drumuri la București, de la secretariat, la cămin, înapoi, audiențe la administrație, ligă, decanat, adeverințe, cunoștințe. Zi de zi, două săptămâni.
Nicio șansă. Prea puține locuri. Prea mare concurența. Nu la note.
Asta e, ca peste tot, intră cine învață, rămâne cine poate.
Nu renunță. Trebuie să găsească o soluție .
Naveta, o sută de kilometri, zilnic , un ceas dus , unul întors. Singura șansă deocamdată. Până după sesiune.
Citește un articol dintr-o revistă britanică. Despre studenți și viața în metropola cea mai dorită de tineri .
Dacă până mai ieri, părinții studenților londonezi erau interesați să cumpere o locuință cât să corespundă strictului necesar pentru copiii lor, astăzi lucrurile s-au schimbat.
Contează dimensiunea profitabilă, economică a problemei.
Din mai multe motive. Se cumpără locuințe cu patru-cinci dormitoare. Întâi , din motive familiale, părinții, veniți în vizită la copiii lor, trebuie să aibă camera asigurată.. Dacă acesta este motivul sentimental, mult mai importante sunt cele economice.
Camerele disponibile pot fi închiriate altor colegi, care nu au locuință, ceea ce înseamnă un venit sigur pentru studentul proprietar, dar și un început de bisnis. Studentul proprietar învață din timp cum să-și administreze finanțele.
Nici la ei, facultățile nu pot asigura locuri pentru toși studenții, mai ales că numărul lor este în creștere.
Părinții cu bani cumpără proiecte complete de locuințe studențești, pe care le construiesc cât mai aproape de campusurile studențești, de restaurate și locuri de distracții .Solicitări sunt din partea fiilor bogătașilor ruși, chinezi, români. .
Închide revista. Se scuză.Va trage un pui de somn. Nu prea a dormit noaptea trecută, a fost petrecere mare la o colegă de grupă.
Mâine trebuie să prindă săgeata de opt și un sfert.
p.s. Mai țineți minte cum era pe vremea voastră?
Ei, da, englezii si spiritul lor practic:isi invata copiii sa castige din orice.E bine, desigur, asta le va usura cariera mai tarziu, le va deschide usile bancilor si asle unor mari posibilitati de afirmare.Avem ce invata de la englezi si aici.dar ii asculta cineva?Invatamantul nostru nu prea pune bazele pe practica, el ramane, in cea mai mare parte, teoretic.
RăspundețiȘtergerePe vremea mea ieşeam la bere cu profesorul de entomologie.
RăspundețiȘtergereAm făcut cunoştinţă prima dată cu un club renumit, Club A, miercurea era seara rock, punea muzica Lenti Chiriac.
Despre alergatul dupa fete nu mai zic nimic... :))
Nu pot să spun decât că era ALTFEL... Poate că sunt subiectiv, dar fiecare zi avea un farmec aparte.
RăspundețiȘtergereMaria,
RăspundețiȘtergereSigur este vorba , întâi de educație, dar și de posibilități. Cred că și la noi ar fi mulți în stare să se implice în asemenea proiecte, dar..cine știe ce motive au că nu o fac.
În urmă cu vreo zece ani vorbeam cu niște profesori francezi de la un colegiu tehnic. La ei , un elev învață absolut tot ce ține de construcția casei, începînd de la a realiza proiectul de prospectare a pieței.
Ce să mai spunem de școala noastră???
Costea,
RăspundețiȘtergereDar la examen , profesorul te mai recunoștea?
Cris,
RăspundețiȘtergereCred că pentru fiecare generație este altfel. Și oamenii sunt alții.
Mi se pare că acum este mult mai greu. Și fără perspectivă..
poi.. am dat 84 de examene, fara practice si partiale. Cu tot cu practice, care de multe ori au fost mai groaznice decat alea scrise, inseamna ca am dat.. aaa.. 168 de examene! Plus partialele, din cate imi aduc aminte au fost vreo 6, adica in total vreo.. 174 de examene ! Pfuai.. prefer sa nu`mi mai amintesc cum era pe vremea mea!:)
RăspundețiȘtergereDin blogosfera, supraviețuitor blog
RăspundețiȘtergereGina.gaudeamus igitur
Daurel.M-ar interesa cât plãteste…
@ nick,
RăspundețiȘtergereMă tot gândesc- ce facultate ai terminat? sunt mult prea multe examene.
Medicină???
Nu stiu neaparat daca era altfel, insa cu siguranta atmosfera nu era aceeasi. Nota de speranta si de optimism era cu totul altfel. Si aceasta face pana la urma deosebirea..
RăspundețiȘtergereFlorentin,
RăspundețiȘtergereDa, era optimism, pentru că așa este tinerețea, plină de speranțe!
Nici atunci nu era , totuși prea ușor, după ce terminai facultatea, cel puțin pentru noi, absolvenții învățământului pedagogic.
Totuși, cred că fiecare tânjește după acei ani..
Sigur ca fiecare tanjeste dupa acei ani, fiecare tanjeste dupa tinerete ;). Stiu sigur ca nu voi tanji niciodata dupa studentia de aici, pentru ca nu va avea nimic in comun cu ce am avut acum 20 de ani si mai bine, acum imi va fi in schimb mai greu, pentru ca deja nu mai e "viata" mea aceea...
RăspundețiȘtergereCum a fost atunci? Frumos, chiar daca invatam dar aveam timp destul pentru distractie, caci ce ar fi viata de student fara asta?;) Oricum, frumoase amintiri, pentru fiecare...indiferent cati ani au trecut de atunci...
Salmi,
RăspundețiȘtergereEste, desigur, diferență între felul în care percepi tu cele două” studenții”, dar , chiar dacă acum îți este greu- ești mamă, soție, studentă, eu cred că faci un lucru extraordinar!
Să-ți spun sincer, sincer de tot? Mi-aș dori să fac ce faci tu!!
Da Gina, si eu daca stau sa analizez la rece totul, imi dau seama ca e ceva extraordinar sa le pot face pe toate...cred ca as admira pe altele care ar face ce fac(voi face) eu ;). Dar fiind vorba de mine, e altceva...mi-ar placea ca acum, la varsta asta, sa muncesc si sa castig bani, sa imi cresc copiii zi de zi si nu sa fiu departe de ei. Sigur ca daca facultatea ar fi aici, acasa, altfel as gandi. Dar va trece, stiu. Multumesc de aprecieri, te imbratisez.
RăspundețiȘtergereSigur că te înțeleg, Salmi!
RăspundețiȘtergereDin exterior, totdeauna, lucrurile apar îmbrăcate în aură poetică..
Fii optimistă! Faci un lucru extraordinar, nu doar pentru tine! La final, când vei avea un loc bun de muncă, vor veni și banii!
Pentru fetele tale ești exemplul cel mai bun!
Mult succes!
Poate nu-ti vine sa crezi,Gina,dar eu n-am vrut sa fac facultate!Sora mea era studenta,fratele meu student,dar eu nu si pace...Am vrut sa raman invatatoare!Eram prea absorbita de meserie:).
RăspundețiȘtergereAu trecut anii.Am facut si facultate.Se cerea.Liceul Pedagogic devenise in hartii doar un liceu oarecare.A fost greu.Vorba batranilor...toate la timpul lor.
Familie,doi copii,scoala,naveta,inspectii de grad,cursuri,sesiune,bani...Au fost trei ani tare incarcati.Deja a trecut greul.Ma gandeam ca fac si un masterat,daca mai apuc sa-l pot plati...mi-e dor de ceva nou:)...
Știi cum este, Angi/
RăspundețiȘtergereCând ai multe examene, peste care se adaugă presiuni de tot felul, abia aștepți să scapi.
Apoi, vin regretele- eu aș vrea să am sesiune, mâine, dacă s-ar putea..să fiu înconjurată de cărți, cursuri, fișe..să fur cinci minute de somn, s-o iau de la capăt..
Mă bucur că ți-ai terminat tot ce trebuia! A meritat efortul, sigur!
O seară bună!
Interesanta perspectiva britanicilor. Si practica, pana la un punct.
RăspundețiȘtergereSi totusi, eu o gasesc prea... mercantila pentru gusturile mele. Prea din orice trebuie sa iasa un castig material! Una e sa-i asiguri copilului o baza suficienta pe care sa se poata sprijini in anii de studiu, alta e sa-l inveti cum sa faca din toate o afacere.
Privindu-i la ei acasa, nu pot sa nu observ cum traiul asta de "mura-n gura" aproape, se reflecta atat de clar in incapacitatea de a intelege si alte perspective sau modele, diferite de cele pe care le-au invatat de-a lungul catorva generatii.
Sunt lucruri bune pe care le-am putea deprinde de la ei, dar sunt si tot atatea capcane in care am putea cadea, adoptandu-le fara luciditate!
Revenind la subiect, studentia mea a fost cam asa: fara loc in camin si cu serviciu de la sfarsitul primului an de facultate. A fost greu dar, in acelasi timp, a fost si una dintre cele mai frumoase perioade din viata mea.
O noapte buna, Gina!
Ruxi,
RăspundețiȘtergereAsta discutam cu domnișoara pe care am cunoscut-o- ideea de a le transmite tinerilor preocuparea de a scoate bani..Banii deschid toate ușile.Dacă ne gândim, toși tinerii vor bani. Și atunci gândirea britanică este tocmai potrivită..
Fiul meu îmi spunea de francezi- el a fost student la Toulouse- ei rămân repetenți, își amână examenele, tocmai pentru a nu munci..vor cât mai multă distracție.
Esticii li se par tocilari, doar pentru că sunt serioși. Și asta tot din cauza banilor. Ei trăiesc din bursă și din puținul primit de acasă.
Eu am stat la cămin un an și jumătate. M-am măritat (prea) repede..dar, jinduiesc după anii de studenție.Mai mult , după cei de liceu..
O noapte frumoasă îți doresc, Ruxi!
Parintilor li s-au luat pamantul, caii, doua carute, pluguri, semanatori..., in 1962;
RăspundețiȘtergerePrima a dat semnalul sora-mea,prin 1965, intrand la Inst. Ped. Baia Mare cu bursa...
Nici nu se discuta fara bursa...
Apoi am urmat inca trei frati la inginerii, 5 ani...
Caminele la cluj la Observator erau noi, mancare buna, caldura...
Ne era rusine sa nu invatam...
Profesorii acordau meditatii; veneau in vizita la camine...
Nu prea ramaneau repetenti...Era un plan de-a scoate ingineri...Un fix de-a lui Ceausescu...
Abia in ultimii ani am inteles ca nu trebuie invatate toate prostiile...
La repartitie mi s-au refuzat Satu Mare si Baia Mare, ca fiind prea departe de satul natal...Pentru acele orase, muncitoresti, alegeau riveranii in ordinea mediilor...
Am optat pentru Bucuresti, unde era concurenta numai cu nota, nu conta domiciliul, fiind oras inchis...
Am primit garsoniera noua,semimobilata,la Favorit, Dr. Taberei in ziua angajarii...
Sunt singurul din familie care a primit locuinta; restul si-au cumparat in rate...
Daca tot aveam garsoniera, m-am insurat in anul repartitiei...; sunt convins ca Divinitatea a dispus totul...
@Daurel,
RăspundețiȘtergereMulte din ce spuneți îmi sunt cunoscute, cu toate implicațiile -sufletești, materiale.
Da, există, cred , ceva mult mai puternic decât ne este dat să înțeleg, care le rostuiește pe toate.
p.s. în timp ce absolvenții de politehnică, vrând/nevrând, ajungeau în București, noi, viitorii profesori, băteam cărările patriei..