Se afișează postările cu eticheta carne. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta carne. Afișați toate postările

sâmbătă, 6 iulie 2019

Să vezi partea plină a paharului

( că  nu ai încotro)

Dărâmată  în urmă cu doi ani, cu promisiunea  că   până în primăvara lui  2018  se va construi în locul ei o alta modernă , mai   înaltă, mai frumoasă, ( probabil), cu chiu, cu vai, piața  se ridică moșnegește, cu haina ei de plastic colorat, în mijlocul unor dughene  improvizate  prin diverse  colțuri, unde  foștii piețari își   vând  produsele.  Legume și fructe, pline de praf, că  trec atâtea  mașini,  atâția oameni, încoace și încolo.  Prețuri mari, mai ales la sfârșit de săptămână,  legume  obosite , săracele,  de atâta drum, că vin din Grecia, Ungaria, Turcia. Dacă  nu erau coapte   când  au fost încărcate , s-au prăjit  la înghesuială, în călătoria    lor  spre cumpărătorul  cu portmoneul mereu pregătit. 
Altfel este  bine, dacă nu iei în seamă noroiul, băltoacele,  culorile tot mai greu  de definit  ale cireșelor grecești și ale pepenilor obosiți, săracii și ei, după  zilele de plajă  forțată.
De când s-a turnat asfalt  cârpit , în fața pieței, că nu sunt  bani pentru o bandă completă, lumea  a avut grijă să-și marcheze trecerea. resturi de țigări,  bilete de autobuz, capace, artă, nu alta!
 Să fie clar: respect absolut toate meseriile, că nu putem trăi unii fără alții, dar  nu le înțeleg pe  vânzătoarele  care  fură, fură, pur și simplu,  așa cum or fi învățat, fie de  la părinți,  fie de la  ăi mari. 
Aleg  eu  bucățile de carne din galantar, cu cât mai puțină grăsime- vită și  porc-   ea, vânzătoarea,  taie carnea în bucățele, o pune  în   mașina  ei  șmecheră, apoi o  răstoarnă în punga aia colorată de plastic. Acasă, descopăr , surprinsă,  că   un sfert   din cantitate  sunt   ațe  și grăsime. ( fără exagerare)
Băi frate, mi se întâmplă  numai mie?
 Să-ți mai povestesc   întâmplarea de la ”atelierul de creație”? unicat....halal să-mi fie,  dacă  asta am vrut!
 A ieșit ceva, că doar buna- creștere  mă  oprește să spun  ce simt.
  
Tu zici că paharul ăla  din poveste  are două părți?
( cred  că ochelarii mei sunt   aburiți)

vineri, 15 februarie 2013

suntem cei mai cei!

Circula,  în mai trecute vremuri, o  anecdotă: un român mănâncă doi  pui pe zi. Vecinul lui, care nu este vegetarian, nu mănâncă  niciodată  carne. 
În România, media consumului  la carne  este de un pui pe cap de locuitor.
Zilnic.//
În anul 2013, dacă toată populația României   s-ar urca în toate autoturismele din țară,  ar mai rămâne locuri pentru  toată populația Bulgariei!
p.s. câți pasageri bulgari  iei în excursie?

sâmbătă, 26 mai 2012

cât de multe lucruri

 sunt considerate imposibile, înainte  de a fi realizate..Plinius cel Bătrân, Naturalis Historia
Am primit următorul mesaj de la o persoană a cărei credibilitate 
este  garantată, așa că  nu-mi permit să fac verificări.
 Nici modificări//
 Suntem nebuni ? Răspuns: - Da!
Apa plată este la același preț cu berea .
Brânza e mai scumpă decât carnea.
Carnea de pui este mai ieftină
  decât ciupercile.
Nucile noastre mai scumpe decât
 nuca de cocos.
Laptele simplu  e mai scump 
decât laptele bătut.
Portocalele mai ieftine decât merele.
Cărțile sunt mai ieftine decât revistele.
Biscuiții fără ciocolată sunt mai scumpi
 decât ciocolata.
Muzica bună e mai ieftină decât 
muzica proastă.
Măslinele umplute cu gogoșar
 sunt mai ieftine decât măslinele 
umplute cu propriul sâmbure.
Ceasurile mici sunt mai scumpe 
decât ceasurile mari.
Hârtia nescrisă (A4) este mai scumpă 
decât hârtia gata tipărită.
Vinul este mai ieftin decât strugurii.
Pixul cu mina este mai ieftin
 decât mina de pix fără pix.
Și se mai presupune că omul este
 o ființă rațională...
Și  :
Oamenii neinstruiți sunt mai scumpi
 decât oamenii valoroși care,
 pentru a supraviețui, se vând  ieftin. .
 tu ce spui? 

marți, 12 aprilie 2011

ce (mai )mâncăm?

                                                                                                   din categoria- optimism  (moderat) 
În autobuz, la televizor sau la radio,prin ziare,  în piață, în casă, între prieteni/colegi/vecini/cunoștințe , sub formă de întrebare sau de enunț conclusiv, tema este- câte euri are cutare aliment/legumă,  fruct ?
Vorbim , ne ambalam,  unii  păstrează  în plasa pentru cumpărături tabele, semne, nume, statistici ….
Știi care este culmea? 
Toți se tem, dar toți cumpără  .
 De la aceiași producători. 
La fel ca ieri, ca luna trecută, ca în urmă cu un an.
 Aseară, am ajuns, absolut din întâmplare,  într-un cerc  de cunoscători,   care mai de care, mai documentat. Cum nu –mi făcusem tema, neștiind că se face recapitulare pentru pregătirea meselor   pascale, am ascultat cuminte.
Între musafiri, două   fete,  cu accent dulceag, venite din zona aceea care ne-a dat poeți ,  compozitori, boieri iubitori de neam, domnitori viteji .
 Când discuția era mai aprinsă, una dintre ele zice, așa ,  cu un zâmbet pe toată fața- la noi nu sunt euri!!!
 Toți cunoscătorii au amuțit.
Da, zice ea, chiar nu sunt!
Nu mai contează ce s-a spus  după.
p.s.
1. din ce zonă crezi că veneau fetele?
2.ce se consumă pi acolo?