”mugur alb, și roz, și crud...”

În naivitatea  mea, am crezut că , de astăzi, tot omul, acolo, la locul lui de muncă,  va fi mult mai atent, mai griluliu  cu   celălalt. 
Adică,în  magazin, o să văd  recipientul cu dezinfectant, vânzătoarele de la  raionul de legume și fructe  vor purta  mănuși  transparente....

 Aș,  doamna care vinde   nuci, o pensionară  chemată  nu știu de  ce,  aproape distrată,  generoasă cu  diminutivele: ”ciocolățică„,  ”lămâițe„  le  pune în pungă cu mâna fără mănușă,  o alta  din piața descoperită, la doi pași  de mașini, autobuze, trecători,  ia merele, pătrunjelul,  ceapa verde, cu aceeași mână  cu  care primește  banii, dă restul...
Un grup vesel de liceeni, mai multe fete,  se îndreaptă către stația de autobuz.
Aud că mâine este mare adunare  în parlament..
Câteva sute de persoane.
Măi  frate,  care este  România reală?

O   speranță  tot am: muguri roz își clipocesc  genele  către soarele cu dinți !

fără ochelari!

De când cu  toamna asta  de vară  domoală,  beau  cafeluța  în balcon, trag jaluzelele  până la capăt, nu este  nici frig, nici  foarte cald,  tocmai bine pentru   dulce răsfăț, câteva  pătrățele de ciocolată, doamne,  câtă  efort, să   mai păstrez și pentru  mâine!

Dincolo de fereastră, atâtea  culori, milioane de frunze, de aur, aramă, smarald, atâta chimie se toarce  în leagănul lor, dans  lent, ce acorduri  le vor fi  răsunând în urechiușele lor de  frunze  fără vreo treabă, unele zburdă, câte una  se lasă purtată aiurea, nu-mi place să le  văd așternute  pe iarbă.

Și soarele, ce  blând, ce cuminte, cum le împacă  pe toate!

Ochiul aleargă,  pădurea  clocotește în  vâlvătaie de foc,  tăcute spinări colorate cată spre cer, doar păsări fără  țintă rup  vraja de  miere a zilei.

 Departe,  în zări, albi și albaștri, munții stau strajă.

Cât freamăt se adună-ntr-o clipă!

darul din palmă

Sprijinit în  sulițe galben- roșietice, soarele scăpăta către asfințit.La ora asta, parcul zumzăie: copii de toate vârstele, care cu bicicleta, care cu șotronul sau cu leapșa, se bucură de răcoarea plăcută a clipei.

El nu are  bicicletă.
Nici jucării.
Ai lui înnoadă cu greu banii de azi pe mâine.
 Mic de statură, că nici nu știi câți ani o fi având, cu genunchii mereu juliți, Tomică își face de lucru cu ce găsește în micul parc dintre blocuri: scormonește pământul cu un bețișor, doar el știe pentru ce, urmărește zborul câte unui fluture, ascultă zvonul frunzelor.

În marginea parcului, singuratic, vișinul își arată cerceii cărnoși printre frunze. Copilul se uită în stânga, se uită în dreapta, se ridică pe vârfuri, prinde o creangă, de ce  l-ar certa cineva, că doar  vișinul nu este al  nimănui, înghite cu  poftă boabele zemoase culese în mare grabă, care lasă dâre umede pe urechile iepurașului de pe  tricou.

Și când  pe creangă  au mai rămas  doar vreo câteva fructe necoapte, o lasă liberă.

 Cu  o mână ascunsă  la spate, Tonică se apropie de banca pe care vecinul lui are mai mereu, în gentuța prinsă de umăr  cu o curelușă, bucățele de ciocolată amăruie, bomboane verzi spirtoase, biscuiți în formă de inimioare, de elefanți sau de floricele.

-Moșule, așa-i că ție îți plac vișinele?

-No, d-apoi  cui nu i-ar plăcea, măi Tomică?

 În căușul arămiu al palmei de copil se rostogolesc trei boabe roșii .

-Uite pe astea le-am cules pentru tine!

-Iau  numa una, păstrează-le tu pe celelalte și  ține de la moșu pătrățica asta  de ciocolată.

 Ochii copilului râd.

Zâmbește a bine ”moșul„.

Se scutură în stropi  mărunți  norii.

mereu altfel

Natura  ne aseamănă. Educațía  ne deosebește. Confucius Conceptul  și realitatea Școala  altfel au , deja, vechime.  În urmă cu un an, scriam câteva rânduri.(aici) Discuțiile au fost foarte  interesante. Astăzi, marți,  2 aprilie, este a doua zi de Școală altfel.// Ieri, mă întorceam de la București.  În tren, am asistat la o discuție foarte interesantă despre  cei șapte ani de acasă-  două domnișoare, o studentă și sora ei, liceană, grăbite să urce  pe ultima sută,  au fost prinse   pe picior greșit de un domn respectabil, fost aviator.  Făcute ghemotoc, ambalajele  ciocolatelor consumate  nu  țintiseră coșul de gunoi..// În stația de autobuz,  mulțime de baloane  colorate- însoțiți de  o  singură învățătoare, vreo treizeci de copii se întorceau  dintr-o vizită la McDonalds.  Au umplut autobuzul. Larmă mare! pocnete, veselie,  râsete,  strigăte.. La prima stație, enervat, șoferul   se întoarce către   mulțimea îmbulzită: - Măi, voi sunteți elevi sau  cireadă?  Voi mai aveți  educatori?  Da șapte ani de acasă aveți?// Tăcere.(pentru câteva clipe) Altfel.. p.s. au început înscrierile la clasa pregătitoare.  Folosite  intens, liniile telefonice s-au blocat.

cât de multe lucruri

 sunt considerate imposibile, înainte  de a fi realizate..Plinius cel Bătrân, Naturalis Historia

Am primit următorul mesaj de la o persoană a cărei credibilitate  este  garantată, așa că  nu-mi permit să fac verificări.  Nici modificări//  Suntem nebuni ? Răspuns: - Da! Apa plată este la același preț cu berea . Brânza e mai scumpă decât carnea. Carnea de pui este mai ieftină   decât ciupercile. Nucile noastre mai scumpe decât  nuca de cocos. Laptele simplu  e mai scump  decât laptele bătut. Portocalele mai ieftine decât merele. Cărțile sunt mai ieftine decât revistele. Biscuiții fără ciocolată sunt mai scumpi  decât ciocolata. Muzica bună e mai ieftină decât  muzica proastă. Măslinele umplute cu gogoșar  sunt mai ieftine decât măslinele  umplute cu propriul sâmbure. Ceasurile mici sunt mai scumpe  decât ceasurile mari. Hârtia nescrisă (A4) este mai scumpă  decât hârtia gata tipărită. Vinul este mai ieftin decât strugurii. Pixul cu mina este mai ieftin  decât mina de pix fără pix. Și se mai presupune că omul este  o ființă rațională... Și  : Oamenii neinstruiți sunt mai scumpi  decât oamenii valoroși care,  pentru a supraviețui, se vând  ieftin. .  tu ce spui?