În primul an de liceu, manualul de Limba Română cuprindea un capitol substanțial de „Teoria literaturii„. ( că tot vorbim despre școala care nu mai este bună de nimic)
Atunci am aflat eu că în literatura noastră nimeni nu a scris vreo tragedie. Și nu am uitat.
Nu-mi amintesc să fi întrebat-o pe profesoara noastră, doamna Nancă, dacă asta ar avea vreo explicație, dacă ar ține de substanța noastră spirituală.
Au trecut anii, s-au întâmplat destule, din când în când, mai ales după câte un eveniment grav, întrebarea„ oare noi, ca popor, trecem prea repede peste dimensiunile tragediilor, de le transformăm , cumva, rapid, în comic de situație” îmi vine în minte.
Sau au aruncat cenușa rezultată din arderea tablourilor și a pantofilor hoților în apa râurilor, unde ar fi ajuns și gunoiul răsturnat de mașinile „ capitaliștilor civilizați„ .Generații de tineri iubitori de artă nu se vor mai bucura de binefacerile frumosului. Lumea va fi mai săracă.
Au trecut anii, s-au întâmplat destule, din când în când, mai ales după câte un eveniment grav, întrebarea„ oare noi, ca popor, trecem prea repede peste dimensiunile tragediilor, de le transformăm , cumva, rapid, în comic de situație” îmi vine în minte.
Realitatea este plină de fel și fel de fapte, unele frumoase, bune, pozitive, altele care s-ar constitui într-un lanț de angoase, care ar trebui să afecteze suflete, stări, atitudini, îmi zic eu.
Nu spun că ele, faptele acelea, ar trebui să desăvârșească, neapărat, acel catharsis, prin care să ajungem la purificare, poate că ar fi prea mult.
Nu-mi place tristețea, nu zic să trăim cu spaime, să ajungem la obsesii, la boli. Eu întrebări tot o să-mi pun.
Citeam undeva că deraierea unor trenuri performante dintr-o țară civilizată s-ar datora faptului că niște „confrați ” de-ai noștri ar fi furat cablurile de cupru dezgropate, vânzându-le mai apoi pe lucru de nimic Adică niște oameni au ajuns pe patul morții, pentru că unii, care nu dau doi bani pe viața altora, provoacă rău cu bună- știință.
Este ceva tragic aici?
Eu cred că da, cum la fel este că unii au furat tablouri celebre de Matisse și Gaugain, pe care le-au vândut cu prețuri derizorii, ori le-au adus în casele lor, folosindu-le la acoperit oala cu lapte.
Sau au aruncat cenușa rezultată din arderea tablourilor și a pantofilor hoților în apa râurilor, unde ar fi ajuns și gunoiul răsturnat de mașinile „ capitaliștilor civilizați„ .Generații de tineri iubitori de artă nu se vor mai bucura de binefacerile frumosului. Lumea va fi mai săracă.
.
Efectul este, ca în tragedia antică, mortal..
Tragic și trivial- ce și cât le desparte?
S-a tot zguduit, în ultimele luni, pământul:pe alții rău de tot, pe la noi, cât să ne sperie.
Citeam și eu pe ici, pe colo, că a fost o noapte mult mai bogată în comunicare între „friends„ decât chiar noaptea de revelion : ”este prima oară, în acest mandat când au început să se miște lucrurile în țară..„
Spiritul gregar crede că tragismul poate fi șters prin glumă.
Oare?
